În cadrul unui interviu acordat portalului, nostru Izsák Balázs, președintele Consiliului Național Secuiesc, a opinat că “la Luxemburg (cu ocazia înfățișării la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în procesul deschis pentru respingerea inițiativei civice a CNS – n.r.) a avut loc o discuţie de două ore şi jumătate, şi după aceste discuţii nu sunt recunoscător doar pentru Ungaria care şi-a depus cererea pentru a se implica în acest proces pe partea noastră şi a fost prezentă la acest proces şi a luat cuvântul, dar sunt recunoscător şi pentru România şi Slovacia, care s-au implicat în acest proces pe partea Comisiei Europene, deoarece astfel a fost recunoscută greutatea, importanţa iniţiativei noastre şi datorită lor a avut loc o dispută detaliată, care trece cu mult dincolo de obiectul procesului şi care în viitor trebuie să aibă loc şi în cadrul instituţiilor UE, şi în Parlamentul European. Noi avem încredere că în acest sens va exista o posibiliate”.
La întrebarea, referitoare la subiectul Declaraţiei de la Budapesta, care a fost semnată în 1989 de zece intelectuali maghiari şi şase intelecutali români şi care pledează pentru reconcilierea istorică dintre popoarele român şi maghiar, şi care nu a fost abordată de atunci poate niciodată în mass-media, l-am întrebat pe Izsak Balazs, dacă mai există acest document şi de ce nu a vorbit niciodată despre el nici domnia sa:
„Cu toate că de 25 de ani sunt în viaţa publică, atunci, înainte să fiu ales preşedintele CNS, rolul meu nu a fost atât de important, încât mass-media să se ocupe de observaţiile sau de aprecierile mele. În totdeauna m-a preocupat tot ceea ce este cuprins în Declaraţia de la Budapesta, şi anume că Transilvania a fost şi este un spaţiu de complementaritate şi trebuie să devină un model de pluralism cultural şi religios. Este în folosul popoarelor noastre ca diversitatea culturală, religioasă şi de tradiţii, care a făcut specificul Transilvaniei, să fie prezervată. Cu aceasta am fost în totodeauna profund de acord şi am sesizat că atât proiectul de lege privind minorităţile, cât şi alte legi care se referă la minorităţile naţionale din România nu abordează din acest punct de vedere această chestiune, ci consideră că există o majoritate naţională română pe lângă care trăiesc mai multe minorităţi naţionale. Acest mod de abordare este un regres şi este şi o contradicţie faţă de cele prevăzute în Declaraţia de la Budapesta, care consideră Transilvania ca patria culturilor complementare, ca patria popoarelor de rang egal care coabitează de mai multe secole”.
Interviu realizat de: Balázs Magdolna