Discuții despre probleme interne și internaționale, cu fostul europarlamentar Csaba Sógor

În ultimile decenii s-a intesificat în rândul unora dintre politicienii catalani ideea de desprindere totală a Cataloniei de Spania. În 2014, Guvernul catalan a organizat un referendum pentru exprimarea opiniei populaţiei în chestiunea privind „autodeterminarea”. Statul spaniol a declarat, însă, orice intenţie de a organiza un referendum pentru independenţă ca fiind împotriva prevederilor constituţionale.

În contextul recentelor evoluţii cataloneze, ne-am  adresat fostului europarlamentar Csaba Sógor, care este un bun cunoscător al problemelor europene şi internaţionale, şi l-am întrebat cum comentează situaţia din Catalonia?

„Aş putea să vorbesc mult despre situaţia Cataloniei, dar pe scurt pot să vă spun că până când am fost pe eşichierul european, ca reprezentant al Partidului Popular European, am discutat de multe ori cu colegii spanioli, şi le-am spus: dacă într-o familie se produce un divorţ, trebuie ascultate ambele părţi. Voi i-aţi întrebat pe catalani, de ce vor să se despartă de voi? Dar colegii mei spanioli nu prea au vrut să discute în acest spirit. Desiur, şi UE doreşte să vadă ce se întâmplă cu banii ei. Economia catalanilor este mult mai dezvoltată, ei plătesc mai mulţi bani la bugetul central decât primesc înapoi şi vor să ştie ce se întâmplă cu banii lor. Doi: executivul popular a atacat la Curtea Constituţională spaniolă şi a câştigat procesul care s-a referit la faptul că poporul catalan să nu fie un element constitutiv al societăţii. Trei: când Partidul Popular a ajuns la guvernare, la insulele Baleare au spus că nu mai este obligatorie cunoaşterea limbii catalane, deoarece limba engleză şi germană este mai importantă din cauza turiştilor. Desigur, din această cauză catalanii s-au revoltat. Am spus şi mai înainte secretarului general executiv al partidului (care de altminteri este catalan), la o şedinţă a Partidului Popular, când deja a avut loc primul protest şi prima intervenţie a poliţiei, că sper că această situaţie nu vor să o rezolve prin forţă. Nu era prea mulţumit de ceea ce am spus eu, ba mai mult, s-a plâns şi la preşedintele UDMR, spunând: cum pot să afirm eu aşa ceva. Se pare că colegii noştri creştini democraţi nu au învăţat nimic din trecut. Este o istorie lungă şi dureroasă ceea ce se întâmplă în ţară, de la era-Franco încoace. Ştim foarte bine că prin forţă nu se poate rezolva nimic. Nu sunt jurist, dar cred că este o ticăloşie ca cineva să fie condamnat la nouă-zece-doisprezece ani de închisoare numai pentru că este adeptul independenţei politice, respectiv luptă pentru independenţa Cataloniei. Problema este că din partea ambelor părţi, mai ales din partea Guvernului spaniol, există prea puţină empatie pentru a purta o negociere. Care va fi rezultatul, nu ştiu, dar ştiu că poporul catalan este foarte hotărât. Nu aş anticipa, care va fi deznodământul acestui conflict. Singura soluţie raţională ar fi dacă ar fi abordată această chestiune la masa negocierilor, dar nu sunt dispuşi în acest sens”.

L-am întrebat pe Csaba Sógor, ce efect va avea, în opinia sa, situaţia din Catalonia asupra promovării drepturilor minorităţilor maghiare şi a aspiraţiilor de autonomie, şi aici ne-am referit la afirmaţia unui lider maghiar, care nu de mult a spus că după situaţia din Spania este greu să vii cu argumentul că autonomia asigură stabilitate unei regiuni:

„Din păcate, aşa este. De multe ori le-am spus colegilor mei catalani că va fi greu să îi susţinem, deoarece ei nu ne ajută. Dar, independent de aceasta, politica românească poate găsi orice motiv. Italia din punct de vedere economic are probleme, dar nu din cauză că a dat autonomie regiunilor din nordul ţării, iar un exemplu elocvent în acest sens este cazul Tirolului de Sud. Acest lucru încercăm să spunem mereu atât spaniolilor, cât şi românilor, respectiv că acel teritoriu care din Austria a fost anexat Italiei, azi se bucură de o dezvoltare economică atât de mare, încât PIB-ul său este mai mare în comparaţie cu PIB-ul teritoriilor tiroleze rămase în Austria. Prin asta nu vreau să spun că teritorul unei ţări să fie desprins şi să fie cedat unei alte ţări, că această desprindere va fi benefică pentru PIB, ci spun că, dacă există o înţelegere, o negociere între părţi, şi există şi un rezultat, atunci acolo există şi stabilitate politică, dezvoltare economică şi pace. Trist este că nici spaniolii şi nici românii nu au învăţat nimic din istorie, uneori şi noi, maghiarii ne aflăm într-o situaţie similară proverbului: inteligentul învaţă din greşelile altora, iar prostul învaţă din greşelile lui. Dar nu avem altă posibilitate, decât să încercăm să îi convingem pe români prin argumente, cu luciditate şi calm. Îl citez pe fostul şef al statului român, care a spus că vom avea tot atâta autonomie cât are Caracalul. Ştiu că nu  a făcut aluzie la teritoriul  autonom din Kazahstan, ci la teritoriile din sudul României. Azi, primarii majorităţii oraşelor din România doresc un fel de independenţă economică faţă de Bucureşti. Viitorul este al unei Europe a regiunilor, indiferent cum va evolua lumea, inclusiv Europa. Să vă dau un exemplu: orădenii vor cumpăra cartofi din zonă şi în nici un caz nu vor achiziţiona cartofi turceşti, aduşi cu vaporul”.

Referitor la Cimitirul militar din Valea Uzului am amintit că Ungaria s-a adresat Comisiei Miniştrilor Consiliului Europei, şi l-am întrebat pe Csaba Sógor ce rezultat se aşteaptă în urma acestui demers:

„Este evident că partea română încearcă să tergiverseze această chestiune, ceea ce este de înţeles, în preajma alegerilor. Sperăm că nu vor reuşi să estompeze presiunea internaţională. Trebuie găsită o soluţie cinstită, dar aşa cum am văzut, nici istoricii din comisia mixtă româno-ungară nu au reuşit să ajungă la un rezultat peste noapte în ultimii 30 de ani. Aşadar, nu sunt optimist. În ceea ce priveşte greşelile şi deficienţele noastre, ar fi fost bine dacă în Valea Uzului, şi chiar în cealaltă parte a judeţului, s-ar fi făcut drumuri practicabile. Desigur nu sunt membru al Consiliului Judeţean, nu am dreptul să îi judec sau să îi acuz, dar dacă drumul ar fi fost bun atunci şi noi am fi mers la faţa locului şi nu s-ar fi întâmplat că de luni de zile se desfăşoară acolo lucrările şi noi nu ştim nimic. Întrebarea este, dacă am ştiut despre toate acestea, atunci de ce am tăcut. Pe internet se pot citi criticile expertului, ale unui inginer topograf, care în legătură cu Valea Uzului a vorbit şi despre lipsurile, deficienţele noastre. Am încredere că România va respecta acordurile internaţionale, inclusiv pe cele referitoare la cimitirele militare. Este clar ce se întâmplă acolo, nu ştiu cum se va rezolva această chestiune, dar avem speranţa că va fi respectată memoria eroilor. Cimitirul militar nu poate fi modificat, reorganizat după pofta unora. Aşadar, tot ce putem face este să exercităm presiuni internaţionale şi să atragem atenţia pentru respectarea acordului semnat de ambele ţări cu privire la mormintele militare”.

La întrebarea, dacă în prezent contribuie la activitatea UDMR, fostul europarlamentar a spus:

„Acum, ca să folosesc un limbaj de specialitate militară, dacă tot am vorbit despre cimitirul militar, sunt la dispoziţie. Desigur, dacă vor solicita ajutorul meu, voi răspunde cu plăcere. Deocamdată nu am avut o asemenea solicitare. Omul nu poate renunţa de tot la munca sa, aşa cum este şi un pedagog, care va rămâne până la sfârşitul vieţii sale pedagog, sau medicul, sau preotul. Acum sunt un şomer independent, care trăieşte micile bucurii ale vieţii”.

La întrebarea, dacă s-a gândit să se întoarcă la viaţa bisericească, Csaba Sógor a menţionat:

„Nu am plecat de aici niciodată. În ultimii 19 ani am slujit cel mai mult congregaţia din Miercurea Ciuc, dar am mers şi prin ţară şi pretutindeni în lume, acolo unde am fost solicitat. Şi acum, la sfârşitul lunii, la slujba comună a congregaţiilor protestante, din Miercurea Ciuc, eu voi oficia Sfânta Liturghie, iar acum mă aflu tocmai în apropierea oraşului Székesfehérvár (Ungaria), unde va avea loc o conferinţă internaţională pe tema valorilor conservatoare, iar eu voi ţine o expunere pe tema politicii conservatoare şi ecologice. Iar, la începutul lunii noiembrie, dacă voi reuşi să obţin viză, voi merge în nordul Indiei, unde ar trebui să particip la o conferinţă organizată de Guvernul tibetan, aflat în exil, şi să ţin o prelegere în limba engleză la cea de-a VIII-a Mare Adunare internaţională a organizaţiilor societăţii civile tibetane, care susţin Tibetul şi poporul tibetan. Adunarea este prezidată, de regulă, de Dalai Lama, iar preşedintele nostru de onoare este un renumit actor, Richard Gere. Numai că nu ştiu dacă voi primi viză şi dacă voi ajunge acolo. Este puţin departe de Miercurea-Ciuc, cu avionul este un drum de aproximativ 18-20 de ore”.

Interviu realizat de: Balázs Magdolna

Foto: foter.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


7 + 2 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.