„Luaţi seama deci la voi înşivă şi la toată turma…”
Preşedinţia Asociaţiei Presbiteriene a Protopopiatului Braşov a fost invitată la cea de-a III-a conferinţă a Asociaţiilor Presbiteriene a Protopopiatului din judeţele Békés şi Csongrád. Conferinţa a avut loc în luna noiembrie, la Szeged, la Biserica Reformată din Piaţa Honvéd. Evenimentul a fost onorat de prezenţa prim curatorului Eparhiei Reformate din Ardeal (EREK), Attila Ambrus, preşedintelui Asociaţiei Presbiteriene a EREK, József Pályi, preşedintelui Asociaţiei Presbiteriene a Eparhiei Reformate de Piatra Craiului, András Tóth, şi a altor invitaţi ai lumii ecleziastice şi laice. Asociaţia Presbiteriană a Protopopiatului Braşov a fost reprezentată de vicepreşedintele Éva Nagy şi de secretarul Károly Kozma.
Evenimentul festiv a început cu o rugăciune, rostită de preotul bisericii, care a găzduit această manifestare, Károly Kereskényi, care s-a întrebat:
“Căci care este speranţa noastră, sau bucuria, sau coroana noastră de laudă în faţa Domnului nostru Isus la venirea lui, dacă nu voi?” (Scrisoarea întâia a sf. Apostol Paul către Tesalonic, cap.2/19), (Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, cap.1,14 ; Scrisoarea către Filipeni, cap.2)
“Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră” (Tesalonic, cap 2, versetul 20) – iată, răspunsul biblic, iar prenumele vostru personal îi include şi pe presbiterieni, a spus preotul.
După deschiderea lucrărilor conferinţei au urmat urările adresate către participanţi. În expunerea sa, preşedintele József Pályi a atras atenţia asupra importanţei faptului că în această misiune trebuie să fi puternic şi blând, şi trebuie să rămâi în credinţa adevărată, fiindcă Iisus nu lasă niciodată ca poporul Lui să piară. Preşedintele Asociaţiei Presbiteriene a Eparhiei Reformate de Piatra Craiului, András Tóth, i-a salutat pe enoriaşi cu motoul conferinţei: “Luaţi seama deci la voi înşivă şi la toată turma…” (Faptele Apostolilor 20:28)
Prim curatorul Attila Ambrus a transmis, înainte de toate, mesajul episcopului Béla Kató, apoi a subliniat: “este foarte important ca noi să reînnoim biserica noastră, să ne regăsim unii pe alţii, noi reformaţii din Transilvania şi din ţara-mamă”.
După discursurile de salut, participanţii conferinţei au avut parte de reprezentaţia corului congregaţiei bisericii din Piaţa Honvéd, din Szeged. După acest moment a urmat o prelegere, susţinută de profesorul Academiei de Teologie Reformată din Sárospatak, sub genericul: “Cel care sapă groapa altuia – cum să nu cadă în ea?” Una din ideile importante ale acestei prelegeri a fost aceea că omul reformat trăieşte spre gloria Domnului. Iar, cealaltă idee a fost aceea că în viaţa noastră cotidiană construirea punţii iubirii şi colaborarea au o importanţă majoră. În această construcţie şi în construirea noastră de sine rugăciunea, cea rostită împreună, are un rol important. Este important să ne întoarcem la tradiţii, să devenim sensibili la cuvântările rostite de alţii, la conţinutul textelor. Unitatea sufletească şi spirituală este foarte importantă, a subliniat profesorul universitar.
Un moment special al conferinţei l-a reprezentat învăţarea împreună a cântecului, sub conducerea doamnei preotese Livia Nemes Kereskényi. Titlul cântecului a fost: “Cimitirul Stelelor”.
În a doua parte a conferinţei, episcopul Eparhiei Reformate de dincolo de Tisa, dr. Károly Fekete, a ţinut o prelegere foarte interesantă şi utilă cu titlul „Provocările secolului XXI în misiunea care construieşte şi îngrijeşte congregaţia presbiteriană”. Prelegerea s-a bazat pe 12 piloane:
1.Reînvierea poftei de viaţă (pofta de viaţă a congregaţiei aduce poftă de viaţă în zilele cotidiene)
2.Credinţa că biserica are viitor. Merită să fii membru al bisericii. Viitorul este al omului creştin, deoarece ne îndreptăm spre Ţara lui Dumnezeu. (Isus este viitorul, Îl urmăm împreună).
3.Biserica trebuie să aibă iniţiative, deoarece până acum am urmat doar evenimentele.
4.Schimbarea stilului de lucru: să trăim după o planificare conştientă. (Ce dorim? Cum suntem? Cine îşi asumă responsabilitatea? Unde vrem să ajungem? Cum putem să ducem la bun sfârşit ceea ce dorim?)
5. Colaborarea dintre preot curator şi presbiteri.În loc de conducerea autocrată este de preferat o conducere bazată pe consens, între sinod şi presbiteri.
ESTE FOARTE IMPORTANT: Fiecare pesbiter este un conducător spiritual!
6.Despovărarea preotului pentru ca preotul să fie, într-adevăr, preot.
7.Trăirea în mod firesc a vieţii creştine la biserică, în congregaţie şi în afara bisericii. Este important ce se întâmplă în cadrul congregaţiei în cursul săptămânii.
8.Îndeplinirea misiunii ca presbiter itinerar. (Dacă nu avem respect pentru unul, nu îi vom găsi pe cei mulţi.)
9.Sarcina noastră este organizarea instruirii adulţulior într-un cadru instituţional, cu ajutorul eparhiei.
10.”Îmbunătăţirea” atmosferei sljubei religioase. O congregaţie bună este ca o PIRAMIDĂ. Se întemeiează pe baze solide şi bine echilibrate.
11.Situaţia protopopiatelor dispersate.
12.Pregătirea pentru alegerile bisericeşti.
12+1. SĂ FIM O BISERICĂ!
După prelegerea episcopului de dincolo de Tisa, s-a adresat eroniaşilor autorul acestor rânduri. Am ţinut o prelegere cu titlul „Misiunea presbiteriană dincolo de Carpaţi”. Pornind de la motoul conferinţei: „Luaţi seama deci la voi înşivă şi la toată turma…”, am precizat: Pentru ca noi să putem avea grijă de toată turma, prima condiţie este să ştim cine aparţine de această turmă. De aceea am făcut o prezentare despre constituirea comunităţilor şi congregaţiilor reformate de dincolo de Carpaţi, despre trecutul şi prezentul, despre zilele cotidiene ale acestora, începând din Capitala României – de la Bucureşti şi până la Brăila, Galaţi şi Constanţa, de pe malul Dunării, precum şi Ploieşti, situat în valea Prahovei, respectiv până la Piteşti, situat în drumul spre valea Oltului, şi aşezările din Oltenia şi Moldova.
Am subliniat că în ceea ce priveşte organizarea congregaţiilor şi a presbiterilor, din punct de vedere al protopopiatului este important de ştiut că eparhiile şi misiunile dispersate de dincolo de Carpaţi aparţin Protopopiatului Braşov, iar presbiterii sunt membri ai Asociaţiei Prebiteriene Braşov. Din 2018, aşezările extracarpatice sunt reprezentate, pentru prima oară, în conducerea organizaţiei, ceea ce înseamnă că ele se implică tot mai mult în acţiunile desfăşurate la nivel de protopopiat şi eparhie. Aceste localităţi participă tot mai mult la conferinţe presbiteriene, în tabere de perfecţionare, la întâlniri ale asociaţiilor de femei, la adunările generale ale presbiterilor şi la alte manifestări.
Cele mai importante idei ale misiunilor presbiteriene de dincolo de Carpaţi sunt următoarele:
-Unitatea, iar “Unitatea poate fi realizată doar acolo, unde oamenii sunt împreună în Iisus Hristos”.
-A acţiona cu credinţă –“Încrede-te în Domnul şi fă binele!” (Psalmul 37, versetul 5)
-Slujind înfăptuind şi suportând cu împăcare acele lucruri care au fost încredinţate nouă de Dumnezeu: “Locuieşte în ţară şi vegheză să umbli în credincioşie!” (Psalmul 37, versetul 2)
-A-L admira pe Domnul, deoarece “Cel care îl admiră pe Domnul, Îl vede”. “Încredinţează-ţi calea în mâna Domnului, şi încrede-te în El, şi El va lucra, şi vei vedea prezenţa Sa, deoarece ne putem întreba: Cine sunt eu?/Cine suntem noi, presbiterii? Răspunsul este, înainte de toate: “Suntem copiii Lui cu vocaţie”, – Suntem oameni slujitori care încearcă să îi ajute pe alţii, fără a avea pretenţii la deplinătate. Este foarte important ca în fiecare zi să facem ceva acolo unde suntem: pentru copiii noştrii, pentru familiile, comunităţiile, bisericilor şi naţiunii noastre.
În aşezările extracarpatice, mai ales în marile oraşe, în locurile dispersate este mai greu de făcut ceva în mod “vizibil”, şi de aceea ideile mai sus rostite au pondere şi mai mare. Este important fiecare pas mărunt, deoarece poate fi creator de valori sau poate fi de natură distructivă.
Scopul conferinţei şi misiunii de la Szeged este, dincolo de rolul său bisericesc, şi formarea comunităţii, de a face un schimb de experienţă şi încheierea unor relaţii între participanţi. Această conferinţă serveşte pentru îmbogăţirea sufletelor noastre cu scopul de a duce mai departe fiecare acest mesaj şi de a presăra seminţele săditoare în propriile congregaţii în vederea dezvoltării acestora. “Iar eu aduc cu plăcere jertfă, ba mai mult mă sarcrific pentru sufletele voastre”, iată câteva gânduri din Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, pe care, în opinia mea, ar trebui să îşi însuşească fiecare presbiter şi curator: Stim că “slujirea este o sarcină grea în toate domeniile, deoarece impune provocări şi smerenie, modestie. Slujirea înseamnă libertate, iubire şi iertare. Este o muncă care nu se vede în totdeauna. În misiunea bisericească există multe provocări. Slujirea bisericească a presbiterilor este indispensabilă şi de neînlocuit, deoarece pretutindeni are o valoare slujirea lui Iisus Hristos. Este important să ştim să ne însuşim credinţa în Iisus Hristor.
Binecuvântarea Domnului să fie cu noi în această activitate”. Soli Deo Gloria!
Am fost parte a unei conferinţe cu un bogat conţinut şi semnificaţie.
Mulţumim pentru invitaţie şi pentru această posibilitate. Pacea Domnului Isus să fie cu voi!
dr. Éva Nagy,
Vicepreşedinte – Asociaţia Presbiteriană a Protopopiatului Braşov,
Curator – Biserica “Calvineum” Bucureşti,