Asociația Presbiteriană a Eparhiei Reformate din Brașov și-a ținut conferința din acest an într-o minunată zi de toamnă de septembrie, în orașul de la poalele Tâmpei. Conferinţa a fost găzduită de Biserica Reformată II. din Braşov.
Întâlnirea, organizată după o pauză de doi ani, a început cu slujbă, ținută de pastorul Mátyás Nagy. Cuvântul de bază al gândurilor sale a fost: Matei 7:21–27. „Nu oricine-mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, care este în ceruri …”. ”În primele versete auzim despre intrarea în Rai. Isus ne deschide ochii prin cuvântarea sa șocantă… Tocmai de aceea, în această dimineaţă să vâslim mai departe în ape mai limpezi. Să aruncăm o privire asupra lumii noastre. Asistăm la o dezvoltare tehnologică rapidă, arătând progresul nostru uman și științific. Cândva temelia era Hristos și credința în El. A domnit o armonie între credință, educație și o lume a prosperității, dar azi această armonie pare să se destrame. Este important să construim și să clădim din nou pe vechea temelie. Trebuie să mergem înainte și tocmai de aceea nu luptăm împotriva dezvoltării, ci pentru armonia dintre credință, cultură și prosperitate. În locul unei existenţe fără temelii, Hristos însuşi arată spre piatra de temelie albă ca zăpada. În loc de deconstrucție modernă, filozofică, Isus oferă reconstrucţie, iar în loc de deformare oferă reformare. Un fundament de Hristos, pe care zidurile culturii pot să stea din nou. Astfel, noi cântăm: „Încoronaţi-L pe Iisus, Iisus, rege!” (MRÉ, 390) Amin” – a spus pastorul.
După evlavie, Csaba Miklósi, protopop, preot paroh, i-a salutat pe invitaţi şi pe presbiteri veniţi din diferite localităţi ale eparhiei extinse. În salutul său festiv, preotul paroh a subliniat bucuria de a fi împreună, importanţa activităţii desfăşurate de presbiterieni şi a cerut bogata binecuvântare a lui Dumnezeu asupra vieților slujitorilor.
Vicepreşedintele Asociației Presbiteriene a Eparhiei Reformate, autorul acestor rânduri, i-a salutat pe cei prezenţi în spiritul credinţei, speranţei, iubirii, înţelegerii, precum şi al atenţiei asupra grijirilor semenilor noştri.
Astfel de evenimente au un farmec aparte pentru noi toți. Dăinuirea, crearea unui lucru durabil este posibil doar dacă ne păstrăm valorile, dacă avem o viziune despre viitor, dacă ne unim. Iar pentru asta avem nevoie de comorile noastre cele mai mari, care sunt credința și limba maternă. De garanţia dăinuirii noastre. Credința și limba noastră maternă sunt împletite cu sentimentul nostru de identitate de sine. Credința și limba maternă reprezintă patria noastră spirituală şi căminul nostru intim. Dacă le păstrăm și le ducem mai departe, în schimb, ele ne oferă un sentiment de apartenență, sentimentul de comunitate. Este important ca noi, presbiterii, „copiii devotați ai lui Dumnezeu”, oameni cu credinţă care slujesc, să facem ceva în fiecare zi acolo unde ne aflăm: pentru copiii noștri, pentru familia noastră, pentru comunitatea, biserica și națiunea noastră. Aveţi grijă de voi înşivă şi de toată turma, în care Duhul Sfânt v-a făcut gardieni pentru păstorirea Bisericii lui Dumnezeu, pe care a obţinut-o cu propriul său sânge”. Soli, Deo, Gloria!
În continuare, preşedintele Asociaţiei Presbiteriene Eparhiale, Ferenc Vince Vass, s-a întrebat în discursul său de salut: De ce este bun acest prilej, de ce trebuie să considerăm toate aceste evenimente şi cele similare drept o binecuvântare? Acum, când în lume tot ceea ce a fost doar o aparență de-a lungul timpului izbucnește ca un balon de săpun, lozincile tandem pace-securitate şi libertate-egalitate, care se proclamă încă cu un ton cinic, nu mai sunt în stare să acopere piciorul proeminent al calului satanic, ceea ce nu deranjează pe nimeni de dincoace sau de dincolo de amvon. Dimpotrivă, în această biserică din Brașov, puțin îndepărtată de lume, dar nu în afara ei, ne aflăm nu doar pe scena intelectuală, dar şi pe cea a practicii spirituale, experienței și consolidării, deoarece pe lângă conținutul și subiectul conferinței noastre, poate cea mai importantă este întâlnirea personală, conversațiile de grup sau față în față, împărtășirea experiențelor și mărturiilor. Este o mare binecuvântare rezultatul harului lui Dumnezeu că ne putem întâlni într-un cadru ordonat, să medităm, să ne apropiem de Domnul, respectiv să-I permitem să ajungă mai aproape de noi. Să vedem asta ca darul Său, apropierea Sa către noi. Putem fi recunoscători pentru faptul că putem sluji cu cele două mâini ale noastre, cu mărturia convertirii și a luptelor noastre zilnice, cu poticniri și cu spiritul nostru, cu compasiunea și cu exemplul nostru. Deși războiul se repetă și se escaladează în acest plan temporal terestru, Isus Hristos este același PENTRU TOTDEAUNA, şi ieri și azi.
Acest prilej festiv a fost onorat de președintele Asociației Presbiteriene a Eparhiei Reformate din Ardeal, József Pályi, care i-a salutat, de asemenea, pe slujitorii veniţi într-un număr mare din diferite părți ale Eparhiei. József Pályi a subliniat importanţa respectului pentru jurământul presbiterian, a împărtășit celor adunați câteva gânduri din propria experiență de viață, apoi a urat sănătate şi mult succes în activitate şi cooperare.
După rostirea cuvântărilor de salut, dr. József Vilmos Kolumbán, vicar și profesor universitar, a susținut o prelegere foarte interesantă și utilă, intitulată Biserica populară misionară între cele două războaie mondiale, în care au fost abordate următoarele teme: Noi direcții în Biserica Reformată din Ardeal între 1918-1926, Tendințe noi, Anii căutării unei căi după schimbarea puterii, Ideea bisericii populare misionare, Spiritul ardelean și sufletul ardelean, Biserica, programul episcopal al lui Sándor Makkai, Sándor Tavaszi și Calvinismul. În prezentarea sa, profesorul de teologie a subliniat: „Tot ce au gândit profesorii teologi reformați după 1918 și au prezentat opiniei publice a bisericii ca strategie s-a realizat în misiunea internă. Mișcarea care a vizat reînnoirea bisericii și-a făcut deja auzită vocea în timpul Primului Război Mondial, când misiunea internă a primit o rubrică specială în revista pastorală intitulată „Calea”, lansată în 1915, dar desăvârşirea şi adevăratul efect al acesteia s-au realizat abia după 1918. Acceptarea ei în biserică nu a fost fără probleme. Multe întrebări controversate, neînțelegeri, suspiciuni și acuzații au fost ridicate împotriva misiunii interioare de către pastorii bisericii, profesorii teologi și conducerea bisericii. A fost numită „creștinism înfiorător, tremurător”, o tendință străină de tradițiile transilvănene. Misiunea internă a venit cu cererea unei reînnoiri complete a bisericii. Conducătorii săi, profesorii teologi, şi-au dat seama după 1918, în perioada de după schimbarea puterii politice, că biserica trebuie să se reînnoiască în mod necesar. Profesorii de teologie din Cluj au îndemnat dezvoltarea misiunilor interne bazate pe forțe interne. Planul lor a fost confirmat și ulterior: au creat o viață bisericească vibrantă care a consolidat biserica și, odată cu ea, pe maghiarii din Transilvania”.
Prezentarea a fost urmată de comentarii și întrebări.
După conferință a avut loc un prânz festiv comun, urmat de conversații, după care ne-am luat rămas bun și am plecat spre casă, în speranța unei revederi cât mai curând.
Éva Nagy,
Vicepreşedinte al Asociaţiei Presbiteriene a Protopopiatului Reformat din Braşov