Președintele Comisiei pentru afaceri externe a Camerei Deputaţilor, Rozália-Ibolya Biró, a purtat recent o discuție cu ambasadorul Ucrainei în România, Igor Prokopchuk, printre altele, despre Legea privind învăţământul în limba maternă pentru minoritățile naționale din Ucraina, a cărei implementare a fost amânată cu un an de Guvernul de la Kiev.
La întrebarea noastră, cât de utilă și bună este această amânare, Rozália-Ibolya Biró a precizat:
– Ambasadorul Ucrainei mi-a cerut să-l primesc în calitate mea de președinte al Comisiei pentru afaceri externe a Camerei Deputaţilor și, bineînțeles, că l-am primit, deoarece cred că este foarte important să avem un dialog constant, pentru că nu putem înțelege niciodată nevoile altuia fără să îi întrebăm. Vizita ambasadorului a avut loc pe fondul evenimentelor care au avut loc în relaţiile bilaterale în cursul lunii octombrie, mai exact pe 10 octombrie, când președintele Zelenski a efectuat o vizită la București, iar pe 18 octombrie guvernele României şi Ucrainei au avut o şedinţă, care nu a fost de fapt o şedinţă comună, deoarece nu s-a întrunit întreg guvernul, ci doar câte patru miniștri din ambele guverne. Deci, putem spune că a avut loc o întâlnire interguvernamentală și parțial la prima întâlnire și parțial la a doua întâlnire s-a decis că vor lucra împreună pentru a ridica relația bilaterală dintre România și Ucraina la nivelul unei relații de parteneriat strategic. În urma acestei decizii ambasadorul a solicitat această întrevedere pentru a discuta, în primul rând, despre cum putem dezvolta acest parteneriat strategic în dimensiunea parlamentară. Ceea ce înseamnă că cooperarea în mai multe domenii este mult mai profundă decât într-o relație bilaterală simplă, normală. În luna martie a acestui an am avut o întâlnire online cu președintele comisiei din Rada Supremă a Ucrainei, prilej cu care am propus organizarea din nou a întâlnirii online, dat fiind faptul că situația este foarte maleabilă și în schimbare, astfel încât să avem informații concrete din realitatea actuală. Aceasta a fost o chestiune, iar cealaltă a fost acea că în noiembrie 2022 ambele Camere ale Parlamentului, Senatul şi Camera Deputaţilor, au adoptat o declarație privind sprijinul nostru pentru Ucraina și pentru a confirma această declarație, precum şi pentru a declara în continuare că a avut loc o agresiune și condamnăm atitudinea Rusiei care revendică vieți omenești şi care s-a concretizat practic într-un război. Aceasta a fost solicitarea, şi, desigur, la rândul meu, am cerut să discutăm despre cum vom rezolva chestiunea privind asigurarea drepturilor minorităţilor naţionale în ambele ţări, în condiţiile în care depunem eforturi pentru a avea o relație de parteneriat strategic, În opinia mea, putem cere acele drepturi pentru minoritățile naționale din Ucraina pe care o acordăm și noi în România minorităților naționale autohtone care trăiesc aici. Vedem că legea educației, în legătură cu care Parlamentul ucrainean nu a făcut altceva, decât să amâne implementarea acesteia din septembrie a acestui an până în septembrie a anului viitor, ar fi limitat semnificativ drepturile minorităților naționale. În calitate mea de parlamentar român, mi-am exprimat punctul meu de vedere şi în legătură cu minoritatea română. În Ucraina învățarea în limba maternă este limitată în așa fel încât practic pune în pericol existența respectivei minorități naționale pe termen lung, și în această situaţie l-am întrebat pe ambasadorul Ucrainei care este acea parte din formarea parteneriatului strategic care se referă la protecția drepturilor minorităților naționale, respectiv la utilizarea limbii materne şi la învăţământul cu predare în limba maternă, iar răspunsul a fost încurajator, deschis, dar evaziv, la fel ca și decizia Guvernului ucrainean de a amâna implementarea legii cu un an. Cu alte cuvinte, în zadar solicită Comisia de la Veneția respectarea acestor condiții și modificarea legii, suntem în continuare în situaţia în care vorbim despre amânare, iar partea ucraineană spune că este deschisă la negocieri. Iar, dacă, într-adevăr, este deschisă la negocieri, atunci este evident că acest subiect trebuie discutat temeinic la fiecare întâlnire a noastră și trebuie să vedem ce progrese se pot face în acest caz. Așadar, promisiunea pe care am primit-o s-a referit doar la faptul că partea ucraineană manifestă deschidere faţă de nevoia de schimbare și este deschisă la negocieri. Probabil că voi avea o întâlnire online cu președintele comisiei ucrainene în cursul lunii noiembrie. Este adevărat că aceasta nu este un subiect de afaceri externe, dar cu siguranță îl vom înscrie pe ordinea de zi, deoarece am dori să știm ce pași se fac în Lgislativul ucrainean pentru modificarea acestei legi.
La întrebarea, cum se raportează Ungaria la această situație, respectiv la amânarea implementării Legii educației, Rozália-Ibolya Biró ne-a explicat:
– Poziția Ungariei a fost mult mai consecventă și mai dură decât poziţia României. La oricare forum trebuie folosită orice oportunitate pentru a se asigura că această chestiune este înscrisă pe ordinea de zi, că există în totdeauna un pas înainte, chiar dacă este un mic pas înainte într-o anumită negociere. Cred că amânarea cu un an din punctul de vedere al Ungariei, dar și din punctul nostru de vedere, înseamnă că avem ceva timp de respirație, dar nu mai mult, pentru a modifica Legea Educației.
Răspunzând la întrebarea, dacă există posibilitatea ca minoritatea maghiară să beneficieze de un tratament diferit, mai puțin favorabil, în comparație cu alte minorități din cauza deteriorării relațiilor dintre, Ungaria și Ucraina, a precizat:
– Din cauza războiului, în Ucraina există o situaţie care este diferită de cea normală, și aș dori să subliniez acest lucru, în sensul că nu trebuie considerată drept o stare normală. În acest context, oricine, orice cetățean din ţara în care are loc acest război, ar putea să aibă parte de restricții foarte grave, care pun în pericol chiar şi viaţa sa. Pot spune din experiență că, dacă relația bilaterală dintre două țări este bună, aceasta înseamnă întotdeauna un lucru bun pentru minoritatea națională autohtonă, iar dacă relația este încordată, aceasta inevitabil se revarsă la nivel local și, începând cu inconveniente minore sau majore, poate cauza restricţii. Nu cunosc concret situația din Ucraina, despre care ar trebui întrebaţi colegii din Transcarpatia, dar cu siguranță ei reuşesc să țină unită comunitatea în condiţii foarte dificile, se plâng de multe nedreptăți, împotriva cărora, din păcate, nu putem face aproape nimic din exterior.
Referitor la conflictul armat care are loc în prezent între Israel și Fâșia Gaza, l-am întrebat pe preşedintele Comisiei pentru afaceri externe a Camerei Deputaţilor, ce efecte, consecințe va avea pentru România, respectiv pentru maghiarii din România?
– Provocările și oportunitățile vieții noastre converg la un asemenea nivel încât este imposibil să le desprindem din context. Conflictul armat dintre Israel și Fâșia Gaza are impact asupra tuturor țărilor Europei, precum și asupra României și comunității maghiare din România. Aceste efecte sunt, pe de o parte, efecte directe, deoarece cei ai căror membri de familie sunt acolo, din păcate, simt direct ce se va întâmpla cu cei dragi mâine, iar pe de altă parte, sunt și efecte indirecte, deoarece tensiunea conflictului armat în sine influenţează viaţa noastră de zi cu zi și deciziile noastre. Având în vedere că s-a creat o astfel de instabilitate și că suntem la un pas ca acest conflict, această situaţie din Orientul Mijlociu, să se transforme într-un război interstatal, vedem că liderii politicii internaționale adoptă poziții diferite sau convergente, începând cu Biden şi până la la Regele Iordaniei, de la Macron la ONU, la NATO -, astfel că vedem, pericolul acestui conflict este enorm. În aceste condiții pot spune că procesul de migrație este susceptibil să se intensifice. Oamenii de pretutindeni se vor mișca mai bine și mai mult, iar amenințarea terorismului va crește fără îndoială, în contextul în care în fiecare zi au loc demonstraţii în Germania, Londra, Australia sau Statele Unite. Membrii lumii musulmane din întreaga lume manifestă solidaritate și organizează demonstrații, iar astfel generează conflicte şi tensiunea crește într-o asemenea măsură încât aproape că aruncă întreaga lume într-o stare de urgență permanentă. Prin urmare, este foarte important ca liderii politicii internaționale să facă declarații foarte echilibrate, cu calm și fără aspecte extremiste. De asemenea este foarte important să recunoască faptul că ceea ce a făcut Hamas este inacceptabil și nu trebuie să se mai întâmple niciodată și trebuie, în acelaşi timp, să ceară Israelului să dea un răspuns proporțional la acest atac terorist, chiar dacă este de înțeles că scopul este eliminarea organizației teroriste, Hamas. Însă, nu trebuie să uităm de legătura dintre Hamas, Hezbollah și Jihadul Islamic, care s-au întâlnit recent la nivel înalt. Așa că trebuie să avem grijă ca fiecare pas pe care îl facem, fie că este vorba de liderii de vârf sau de noi, parlamentarii, să fie îndreptați către atenuarea tensiunii, pentru a asculta nemulțumirile unuia sau ale celuilalt și pentru a nu spune că nu contează și că nu e așa, ci mai degrabă să încercăm să găsim o soluție intermediară care să fie acceptabilă pentru noi toți.
La sfârșitul conversației noastre, am amintit că, potrivit rezultatelor oficiale ale alegerilor parlamentare recent încheiate în Polonia, partidele de opoziție au câștigat suficiente voturi pentru a înlătura partidul Dreptate și Justiţie (PiS), aflat la guvernare, astfel Donald Tusk va putea forma noul guvern. În acest context, l-am întrebat pe preşedintele Comisiei pentru afaceri externe, dacă rezultatele alegerilor ar putea afecta politica Guvernului Orbán cu privire la minoritatea maghiară, și cum se va dezvolta în Uniunea Europeană funcționarea axei Budapesta-Varșovia, care de multe ori a reprezentat o poziție comună. Însă, este cunoscut faptul că relațiile dintre cele două țări s-au deteriorat din cauza războiului din Ucraina, precum și faptul că Donald Tusk și Viktor Orbán au avut de multe ori divergenţe în trecut.
– Relațiile dintre cele două țări s-au răcit, într-adevăr, din cauza războiul din Ucraina și a consecințelor acestuia. Însă, nu trebuie să uităm de oportunitățile foarte importante pentru întreaga comunitate maghiară din Bazinul Carpatic, care au fost create datorită cooperării între ţările Grupului de la Visegrad (Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia – V4). Această cooperare este exemplară, deoarece puterea economică și potențialul regiunii au crescut și, în același timp, a început crearea și implementarea unor strategii care au servit creșterii și consolidării țărilor V4, a regiunii, dar chiar și în Uniunea Europeană, și la nivel internațional. Aşadar, un exemplu bun este aici, în fața noastră, despre ceea ce se poate face și cum se poate face. Războiul din Ucraina a schimbat radical multe lucruri. Probabil că Tusk va fi ales premier, ieri l-am văzut la Bruxelles, deși nu este încă ales premier, aproape că îşi desfăşoară activitatea în această calitate. Am convingerea că este un politician responsabil și în eventualitatea în care va reprezenta întreaga comunitate poloneză într-o astfel de poziție, el va acorda prioritate nu intereselor și valorilor partidului său, ci intereselor întregii țări și ale întregului popor, iar din acest punct de vedere cred că este și în interesul Poloniei de a-și consolida în continuare bunele relații cu Ungaria. În ceea ce privește politica Ungariei, cred că aceasta merge pe propriul său drum cu atâta consecvență și pași siguri, încât nu va fi afectată de faptul că în trecut între premierul ungar și Tusk, care este în prezent în așteptarea preluării funcției de premier, poate, au existat diferenţe de opinie.
Interviu realizat de: Balázs Magdolna
Foto: Agerpres