Csanád Szegedi: Sunt un evreu maghiar mândru

Szegedi
Sursa:24.hu

Interviu realizat la sfârşitul anului trecut de ziaristul portalului 24.HU, József Nagy

Jurnalistul József Nagy a realizat o serie de interviuri cu fostul vicepreşedinte al Jobbik, Csanád Szegedi. Aşa am avut şi noi prilejul să aflăm câteva aspecte interesante despre fostul membru al Jobbik,  anume cine a fost şi cine este în prezent Csanád Szegedi, precum şi despre partidul Jobbik din care a făcut parte şi despre unii membri ai acestei formaţiuni politice.

Csanád Szegedi a fost vicepreşedintele exuberant al Jobbik, însă de trei ani a ieşit la iveală originea sa evreiască şi a zburat din partid. Acum poartă kipa şi povesteşte cum a fost „asamblat” acest partid, cum se pot face bani din business-ul cu maghiarii. Pe scurt, aşa arată imaginea persoanei Szegedi, descrisă de ziaristul amintit.

La întrebarea, ce este de fapt Jobbik, Csanád Szegedi a răspuns mai sincer decât oricând, poate şi datorită actualului său statut, care impune imaginea „omului bun”:

„Încă de la înfiinţarea partidului, în 2003, destinul a adunat fel şi fel de oameni, cu diferite motivaţii. Eu am intrat în partidul Jobbik în primul rând pentru că am vrut să lupt împotriva nedreptăţii, consecinţelor Tratatului de la Trianon, am vrut să-i susţin pe compatrioţii noştri rămaşi în afara graniţelor Ungariei. Însă, alţii, cum ar fi de exemplu unul dintre membrii preşedinţiei partidului, au spus deschis din prima clipă că scopul său de viaţă şi dorinţa lor politică este compromiterea puterii exercitate în mod exagerat de către evreii maghiari. Alţii au considerat că principalii duşmani sunt ţiganii. Trianonul, evreii, puterea mondială, ţiganii, liberalismul, democraţia – acestea sunt, în linii mari, duşmanii demonizaţi care domină chiar şi în zilele noastre în partidul Jobbik”, povesteşte Szegedi.

La observaţia ziaristului, potrivit căreia „cei din partid au respins întotdeauna ideea că Jobbik este o formaţiune rasistă, antisemită şi că manifestă ură faţă de romi”, Csanád Szegedi a subliniat că „Jobbik chiar a făcut câte ceva pentru ca cei care sunt atraşi de ideologia extremei drepte să ne găsească”. „Pentru ca partidul să iasă în evidenţă şi să aibă şi el un scenariu propriu a fost nevoie de scandal, de mesaje simple. Şi am început să explicăm inexplicabilul. În acest sens cel mai bun exemplu este Garda Maghiară. Am ştiut că din punct de vedere al formei şi al modului de manifestare se va naşte un fenomen agresiv, care îi va irita pe mulţi. Salutul <Un viitor mai frumos!> şi drapelul arpadian amintea întregii lumi de perioada interbelică. În timp ce în mass-media şi în Parlament disputele erau năucitoare, noi am mers din comună în comună. Pe unde am trecut s-a imprimat în conştiinţa oamenilor că există o formaţiune care este adeptul ordinii şi care se numeşte Jobbik”.

Tot în ideea de a ieşi în evidenţă, s-a găsit şi expresia „infracţiune comisă de romi”, a continuat Szegedi prezentarea perioadei de început a partidului Jobbik, afirmând: „Înainte de a <<arunca>> această expresie în opinia publică, am discutat la nivelul conducerii partidului că, dacă cineva se va simţi indignat, vom spune că noi nu ne-am referit la toţi ţiganii, deoarece printre ei sunt şi oameni cumsecade. Însă ne-am convins că în mintea oamenilor principalul mesaj politic înseamnă că romii sunt infractori şi nimic mai mult. În campania electorală din toamna anului 2010, am aruncat totul în aer prin faptul că am susţinut: <<infractorii romi>> trebuie închişi într-un loc, pentru a apăra ordinea publică. Persoanele din grupul-ţintă au înţeles mesajul: toţi ţiganii trebuie închişi într-un ghetou. Mulţi cred, în mod eronat că, conducerea Jobbik este formată doar din nazişti neghiobi, dar de fapt nu sunt necopţi, retardaţi, marea majoritate a membrilor sunt tineri intelectuali care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui calcul politic foarte serios. Am şi denumit metoda noastră mediatică: tactica luptătorului care lansează săgeţi drept replică. Adică, îi provocăm pe duşmani, iar când mass-media sare pe noi, explicăm totul, frumos, tocmai invers…”

Csanád Szegedi a recunoscut că la vremea respectivă nu şi-a asumat în mod deschis poziţia de defăimare socială, care atunci i se părea „o soluţie practică”. După cum a menţionat „din partea  mass-mediei liberale şi de stânga era un act sinucigaş să sari pe tânărul partid Jobbik.  Era greşit să crezi că extrema dreaptă poate fi doborâtă în dispute. Mass-media era nepregătită faţă de Jobbik, aşa cum este, de altminteri, şi azi. Cred că s-a întâmplat în primăvara anului 2009, când un membru al gărzii şi-a omorât prietena şi a înfăşurat cadavrul într-un drapel al gărzii. Tocmai a doua zi aveam programată şedinţa conducerii partidului. Stăteam acolo la masa de şedinţă de parcă eram bătuţi în cap. Ne-am speriat că se va sfârşi cu Jobbik. Şi ştiţi ce s-a întâmplat? Mass-media aproape că nici nu s-a ocupat de această problemă, iar partidul nostru a scăpat uşor. Ne-a fost frică că ne vom izola, dar am constatat cu bucurie că şi în anii de început, când au avut loc multe boicotări, Gábor Vona a apărut, dacă nu în altă parte, cel puţin în prima pagină a săptămânalului Demokrata. Azi, desigur, situaţia este alta, deoarece Jobbik are propriile sale organe de presă: un săptămânal naţional, ziare locale, milioane de publicaţii gratuite şi, desigur, portalul Kuruc.info, care este absolut devotat partidului Jobbik”.

Dar, se pare că dincolo de consolidarea poziţiei Jobbik, acest partid  numai acasă are un oarecare succes, aşa cum a destăinuit chiar Szegedi, deoarece azi, „nu stă de vorbă cu Vona nici măcar Frontul Naţional din Franţa şi nici Partidul Libertăţii din Austria, iar dacă Jobbik ar ajunge la putere ar putea să se întâlnească doar cu nişte actori marginalizaţi”. „În cadrul Jobbik nu s-a schimbat nimic radical, partidul este condus de aceiaşi oameni şi după aceleaşi idei ca şi înainte de 2010, chiar şi preşedintele formaţiunii este acelaşi”, susţine Szegedi.

Acest preşedinte i-a dat afară din grupul parlamentar al Jobbik pe cei mai mari militanţi şi cei mai exaltaţi membri, cum ar fi Zagyva, Gaudi-Nagy Tamás şi alţii, aminteşte ziaristul József Nagy.

„Cei amintiţi aici au fost întotdeauna actori secundari în viaţa partidului”, a menţionat Szegedi, spunând: „Nu trebuie să te temi de cei care se îmbracă cu o geacă bomber, folosesc pe stradă salutul nazist, heil Hitler, aruncă cu steagurile UE prin geamurile Parlamentului, deoarece oamenii îi consideră neserioşi. Aceşti oameni trăiesc în continuare într-o lume alb-negru, în care există şi maghiari cumsecade, patrioţi şi paraziţi, liberali şi trădători de neam. În viziunea lor ţiganii sunt paraziţi, iar evreul este rafinat, cu nas încovoiat, bancher cocoşat care a cauzat pe vremuri ciuma, iar mai târziu criza petrolului şi acum criza economică”.

La întrebarea cum s-a înscris în partidul Jobbik, Csanád Szegedi spune că totul a început când la vârsta de 14 ani a citit în fiecare joi din scoarţă în scoarţă revista „Magyar Fórum”, astfel că îi era clar că „lumea este mişcată de lojile evreilor de pe axa Tel Aviv-Londra-New York, şi a ştiut şi despre faptul că, având în vedere că în Israel nu ai siguranţă, „aici vor fi construite cartiere de locuinţe, ceea ce înseamnă că vor veni pe capul nostru cel puţin două milioane de evrei”. Aşa gândea atunci Szegedi care azi crede că „a fost o prostie”, iar una din problemele fundamentale pe care a înţeles-o în ultimii trei ani este aceea că: „interesul elementar al populaţiei este ca în Ungaria să trăiască o comunitate evreiască puternică şi prosperă”.

La întrebarea: dacă în opinia sa există infracţiuni comise de romi, a spus că prima dată a fost întrebat de acest fenomen în campania electorală din 2006, de reporterul postului de radio Diósgyőr. “Până atunci nici nu am observat că unii politicieni ai noştrii folosesc deja această expresie şi i-am răspuns sincer că nu există infracţionalitate în rândul romilor, totul este un caz pur social. Această expresie a fost introdusă de un coleg al meu, de unul dintre vicepreşedinţii partidului şi am văzut că are succes. La început am folosit acest cuvânt în discursurile mele, dar în final am pronunţat de atâtea ori până când m-am convins chiar şi pe mine însumi că cea mai mare problemă reprezintă infracţiunea comisă de romi. Astfel că am intrat şi eu în spirala urii. Marea majoritate a romilor trăiesc în condiţii îngrozitoare şi fără perspective. Există multe exemple că prin discriminări pozitive pot fi obţinute rezultate fantastice”.

În legătură cu originea sa evreiască a menţionat că în 2010 s-a auzit că ar avea origini similare şi Gábor Vona, Előd Novák şi Krisztina Morvai. „În ceea ce mă priveşte – a spus Szegedi – am mers pentru prima dată în cimitirul evreiesc în toamna anului 2012, împreună cu bunica mea. Ea timp de 55 de ani nu a mers în cimitir, la mormântul mamei sale, deoarece nu  a vrut să fie văzută de vreun evreu. Când aveam 17 ani, mama mea mi-a spus doar atât: “Csanád nu e voie să porţi ură faţă de nimeni, este un lucru foarte urât, să nu fi antisemit. Iar eu ţineam în mână ziarul “Magyar Fórum” şi vorbeam sus şi tare despre cum este poporul evreu, care ţine sub control întreaga lume. La care ea mi-a spus: <<gândeşte-te, dacă şi tu ai fi evreu>>. Când s-a aflat originea mea evreiască, mama mea a reacţionat cu o tristeţe desăvârşită şi mi-a spus: <<de acum încolo, dacă voi merge la piaţă toată lumea va arăta cu degetul spre mine şi va spune că această evreică este mama lui Csanád Szegedi>>. În final, s-a resemnat. De multe ori a venit cu mine la Sinagogă, ba mai mult, am luat-o cu mine şi în Israel. În iulie 2012, i-am spus bunicii că voi părăsi partidul Jobbik, la care ea mi-a spus: “E, este, totuşi, un partid antisemit!?” Mi-a spus cu mare grijă că, dacă voi alege calea evreiască, voi avea numai de suferit, deoarece în mod sigur va mai avea loc un alt Holocaust”.

La întrebarea, cum reacţionează soţia sa la această schimbare a spus: “Într-adevăr, soţia mea m-a cunoscut ca un băiat mândru, dar norocul meu este că ea este destul de apolitică. M-a susţinut chiar de la începutul conflictului şi am pornit împreună pe noul drum. De multe ori datorită susţinerii ei am reuşit să merg mai departe. Nu este evreică. Acum ea învaţă împreună cu mine ce înseamnă să fii evreu de la rabinul Oberlander Baruch şi de la mişcarea Chabad-Lubavici”.

Răspunzând la întrebarea cum a votat la referendumul UE, din 2003, cu privire la statutul de membru al Ungariei, a declarat: “Atunci am votat cu nu. Eram convins că UE este o conspiraţie evreiască şi scopul este desfiinţarea statelor naţionale. Dar după ce am devenit europarlamentar, au fost situaţii când veneam acasă din Bruxelles doar la trei luni şi când am coborât din avion, la aeroportul din Budapesta, mi-am dat seama cât de neînsemnaţi suntem, dar şi aşa politicienii noştri încearcă să ne convingă că toată lumea vrea să ne ia pământurile şi apa noastră. Nu vreau să diminuez importanţa ţării mele. Ungaria este un loc splendid, ador Budapesta, dar nu este sănătos să ne minţim cu faptul că Ungaria este buricul pământului”.

La întrebarea, ce a făcut din punct de vedere existenţial, după întreruperea relaţiilor cu Jobbik, Szegedi a spus că, până în 2014, cât timp a fost europarlamentar nu a avut de ce să se îngrijoreze, dar nu a stat degeaba şi a început să pună pe picioare mai multe afaceri. Azi lucrează mai ales în domeniul imobiliar şi parţial se foloseşte de noile sale relaţii pe care le-a încheiat cu multă trudă.

“La început au fost situaţii când la Sinagogă nu toată lumea îmi dădea mâna după rugăciunea de vineri seara. Noroc că unii m-au ajutat atunci când au văzut că nici măcar cartea de rugăciune nu o ţin în mână aşa cum trebuie. Nici măcar nu ştiam să urmăresc rugăciunea în carte, deoarece totul se desfăşura în limba ebraică. La vremea respectivă, părinţii mei nu au vrut să mă boteze, spunând că în momentul în care voi fi mare pot să decid eu ce religie voi urma. Şi aşa a şi fost!”

Revenind la Jobbik, Csanád Szegedi a declarat că, dacă ar fi rămas în acest partid, rolul său era de “evreu de onoare”. “În acest sens am primit şi o ofertă. Gábor Vona s-a întâlnit cu consilieri, cu oameni de afaceri care îi susţin partidul şi care au spus că afacerea este afacere, ba mai mult, că dă bine un evreu în acest partid. <<Are el o bunică, supravieţiutoare a Holocaustului? Are! Este splendid! Auschwitz? Perfect! Dacă cineva va spune că sunteţi antisemiţi, îl aduceţi în faţă pe Csanád Szegedi care, amintind de bunica sa supravieţuitoare a Holocaustului, va protesta împotriva acuzaţiei>>, spuneau ei. La prima şedinţă a preşedinţiei partidului, care a avut loc după ce s-a aflat despre originea mea, unul dintre lideri a propus să organizez o conferinţă de presă şi să cer iertare cu lacrimi în ochi. De ce trebuia să procedez aşa? Pentru că bunica mea a fost deportată? Două şedinţe ale grupului parlamentar al Jobbik au fost convocate doar pentru ca toată lumea să zbiere de-a binelea. Este ciudat că atunci când al cincilea coleg din grupul parlamentar m-a făcut evreu, am simţit dintr-o dată că mă doare că sunt jigniţi toţi evreii. M-am izbit de propria mea imagine şi mă gândeam de ce trebuie generalizată această situaţie. M-au acuzat şi cei care ar trebui să-mi mulţumească că azi sunt parlamentari. Cei care cu o jumătate de an în urmă au vrut să mă convingă să mă lansez în competiţie pentru postul lui Gábor Vona, la care, dealtminteri, nu m-am gândit niciodată”.

În acest context, Szegedi a spus că Gábor Szabó, directorul partidului, este deştept, este bun organizator cu mare capacitate de muncă şi fără el Jobbik nu ar mai exista. “Gábor Vona ar vrea să fie un bun politician, să fie pe placul multora. Este o personalitate interesantă, dar în opinia mea ar fi mult mai fericit dacă nu s-ar fi apucat de politică. Şi ar fi mai bine şi pentru Ungaria. Cei mai mulţi cred despre Jobbik că prin promovarea politicii radical-naţionaliste aduc un benificiu maghiarilor. Tocmai acei oameni fac cel mai mare rău, care vor să fie cei mai utili. Acesta este un paradox caracteristic radicalismului naţional”, a subliniat Szegedi. Despre Előd Novák a spus că în UE el a avut sarcina de a monitoriza presa. “A monitorizat şi încă bine… Aşa cum alte milioane de persoane monitorizează zilnic presa. Din păcate, în partid mulţi se tem de el, deoarce poate denigra pe oricine în paginile ziarului Kuruc.info, al cărui redactor şef este – aşa cum susţin unii”.

Ziaristul portalului 24.HU a remarcat faptul că în perioada mandatului european, Csanád Szegedi a luat exaltat cuvântul, în Parlamentul European, pentru susţinerea Israelului. La întrebarea cum este să treci printr-o singură mişcare de la extrema dreaptă la sionism, el a răspuns:

„Este indiscutabil că părea disonant că iau cuvântul în ideea de a susţine Israelul, dar astfel mi-a dictat linia conducătoare a moralei pe care o urmez şi azi. În primul rând, esenţa tsuvei (Întoarcerea spre Dumnezeu) semnifică, pe lângă cererea iertării, faptul că trebuie să ne îndreptăm greşelile noastre, pagubele provocate de noi. Astfel că tocmai în Parlamentul European trebuia să-mi îndrept toate greşelile mele pe care le-am comis tot aici. În toamna anului 2012 şi în primăvara anului 2013 mi se părea uluitor că iau cuvântul pentru susţinerea Israelului, dar azi în zadar aş dori să iau cuvântul pentru că nu mai sunt europarlamentar. Atunci mi s-a dat posibilitatea, de care m-am folosit, deoarece ştiam că a rămas puţin din mandatul meu. În toamna anului 2012 m-am întâlnit cu un rabin din Bruxelles, iar mai apoi cu liderii Parlamentului Evreiesc European, le-am cerut opiniile, iar ei m-au încurajat şi sprijinit. Cel mai comod era dacă rămâneam în PE până la expirarea mandatului şi luam salariul, însă în asemenea condiţii nu aş fi putut să-mi închei socotelile cu propria conştiinţă. Astfel că, din primăvara anului 2014, pot să ţin prelegeri în diferite şcoli. Prin experienţa pot să vorbesc despre o serie de lucruri: rasism, antisemitism, Israel, holocaust, evrei, identitate şi dragoste de patrie fără ură”.

Povestea Szegedi a devenit de renume mondial, rezultat la care a contribuit substanţial şi un film realizat, pe lângă BBC, şi de televiziunea israeliană. Datorită materialului realizat despre Szegedi, BBC a înregistrat un rating de vizionare nemaiîntâlnit până acum.

„Putem spune în glumă că am devenit o destinaţie turistică în Ungaria, mai cu seamă după ce a fost realizat în Israel un film documentar despre mine, care acolo a devenit cea mai vizionată emisiune a televiziunii israeliene în ultimii 15 ani. În Israel foarte mulţi mă recunosc pe stradă, mă încurajează şi mă felicită. În film, oamenii nu sunt curioşi să mă vadă pe mine, ci întâmplarea mea. Cred că în primăvara anului 2016 va fi prezentat, într-o coproducţie englezo-americană, un film documentar cu o durată de o oră şi jumătate, care a fost realizat despre mine timp de doi ani. Probabil că titlul filmului va fi „Keep Quiet!”. De asemenea, împreună cu regizorul de teatru, Tamás Reczei, scriu o carte, care va fi editată tot peste un an. Anul acesta voi ţine o serie de expuneri în Africa de Sud, Canada, New York, Chicago şi Marea Britanie”, a explicat Csanád Szegedi, care este preocupat şi de pictură despre care a spus:

„În toamna anului 2013 am avut sentimentul că nu pot să asimilez atât de repede evenimentele, precum s-au desfăşurat ele. Am vrut să-mi acord timp, am vrut să mă eliberez de tensiune şi pentru aceasta am încercat să găsesc o formă inteligentă. Arta plastică m-a ajutat mult, dar pictez doar pentru mine, nu şi pentru marele public. Îmi place să mă ocup de lucruri transcendente, abstracte care mă liniştesc.

Traducerea: Balázs Magdolna

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


6 + 8 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.