La invitaţia Asociaţiei Divers, în cadrul programului ştiinţific şi cultural al celei de-a XIV-a ediţie a Festivalului Pro Etnica, preşedintele Uniunii Federative a Naţionalităţilor Europene (FUEN), Loránt Vincze, a ţinut o prelegere intitulată: “Provocări identitare: de la transilvanism la europenism”.
Referitor la acest subiect l-am întrebat pe preşedintele FUEN, cum a interpretat publicul aceste concepte şi dacă s-a implicat în dezbatere?
“A fost o discuţie care a provocat un viu interes în cadrul unui public mai puţin numeros. Cei prezenţi au manifestat un interes mare, au fost formulate multe întrebări. Au fost prezenţi ziarişti, reprezentanţi ai minorităţilor, precum şi din partea majorităţii, cei care erau interesaţi faţă de acest subiect. Astfel că întrebările au fost foarte variate. Din unele întrebări a rezultat că respectivul cunoaşte într-o oarecare măsură problematica minoritară, iar alţii – mai ales cei care erau din partea majorităţii – au adresat întrebări foarte naïve, prin care au fost puse la îndoială necesitatea câtorva drepturi de care beneficiază minorităţile naţionale”, ne-a explicat Loránt Vincze.
În realitate este destul de greu realizarea unui dialog între minoritate şi majoritate, mai cu seamă dacă există şi asemenea abordări!?
“Variază foarte mult comunitatea din care se compune auditoriul unei conferinţe. Este mai bine, dacă publicul este format din persoane care au cunoştinţe în domeniul respectiv şi, implicit, înţeleg despre ce este vorba, dar poate este mai util, dacă participă şi persoane care nu a avut nicio legătură cu acest subiect, dar totuşi manifestă interes. Asupra unei asemenea categorii de persoane poate să aibă efect un asemenea discurs, ceea ce din punctul meu de vedere este un succes. Chiar, dacă au fost formulate câteva întrebări naive sau care au pus sub semnul întrebării necesitatea respectării drepturilor minorităţilor, răspunsurile pe care le-au primit se pare că i-au convins şi au recunoscut că nu se poate privi societatea în ansamblu doar din punctul de vedere al majorităţii, ci trebuie observată şi existenţa acelor grupuri care, prin diversitatea şi valorile lor, contribuie la dezvoltarea societăţii, în ansamblu. Prin urmare, aceste minorităţi trebuie apărate şi trebuie să li se acorde o atenţie. Au fost formulate şi întrebări privind finanţarea lor, în sensul că eventual trebuie diminuat bugetul unor domenii importante. În esenţă, minorităţile nu costă chiar atât de mult, precum multe alte domenii. Şi aceşti oameni sunt contribuabili, contribuie la dezvoltarea ţării, ceea ce impune ca noi să le asigurăm protecţie chiar şi sub aspect material. Aşadar, cei care au pus această întrebare au înţeles mesajul. La discuţii au participat oameni diferiţi, chiar şi persoane care aparţin minorităţior foarte mici. Este cunoscut că în România trăiesc 19 minorităţi naţionale din care minoritatea maghiară reprezintă cea mai mare comunitate. Minorităţile foarte mici ţin foarte mult, în primul rând, la păstarea limbii lor materne şi a tradiţiilor, nu au nevoie de drepturi colective pentru a beneficia de mijloace ca o comunitate”, a afirmat preşedintele FUEN.
Loránt Vincze s-a întâlnit în data de 15 august cu preşedintele Consiliului Judeţului Bihor, Sandor Pasztor, prilej cu care a prezentat propunerea FUEN privind crearea unui forum privind regiunile minoritare şi pro-minoritare?
La întrebarea cum se poate defini conceptul regiune pro-minoritară, Lorant Vincze ne-a explicat:
“În acest caz, vorbim despre regiuni din Europa care dispun de drepturi administrative, conform definiţiei respectivului stat-membru al UE, pe al cărui teritoriu trăiesc minorităţi, faţă de care regiunea şi-a asumat anumite responsabilităţi şi îi ajută în existenţa lor prin diferite mijloace. Prin faptul că în regiunea respectivă există o diversitate etnică, lingvistică şi religioasă, această regiune poate ajuta minorităţile unei regiuni dintr-un alt stat, şi în acest sens vă dau un exemplu, ca să fie mai clar: în regiunea de frontiereă dintre Germania şi Danemarca, în landul Schleswig-Holstein, din Germania, minoritatea daneză întreţine relaţii strânse cu comunitatea germană, de lângă frontiera cu Danemarca. Prin urmare, landul Schleswig-Holstein a elaborat, în urmă cu câteva decenii, anumite politici care promovează coabitarea şi dialogul, respectiv îşi asumă rolul la nivelul UE pentru a face cunoscută existenţa monorităţilor care tăriesc pe teritoriile lor şi a diversităţii. Într-o situaţie similară se află şi Tirolul de Sud sau minoritatea germană din Belgia care sunt exemple pozitive şi dacă luăm în considerare aceste regiuni, cred că se va putea crea un forum care va contribui la promovarea dialogului intercultural. La acest forum ar putea adera regiunile europene pe teritoriile cărora trăiesc minorităţi. În cazul acestor minorităţi variază nivelul la care sunt recunoscute şi apărate. Din acest considerent regiunile se impart în regiuni minoritare şi pro-minoritare. Aceste regiuni nu pot fi separate în întregime, deoarece despre chestiunile, despre destinul minorităţilor nu pot vorbi, nu pot decide doar minorităţile, fiind necesar un dialog permanent, ca să numai vorbim de necesitatea implicării factorilor decizionali, deoarece tocmai aceşti factori au posibilitatea de a influenţa opinia publică şi ei sunt cei care pot forma o majoritatea politică în ţara respectivă pentru a urni lucrurile într-o direcţie pozitivă”.
Interviu realizat de Balázs Magdolna
Foto:www.maszol.ro