În cadrul unei serii de manifestări, organizate în perioada 19-21 octombrie la Reghin, respectiv în data de 15 noiembrie, la Biserica Reformată „Calvineum” din Bucureşti, i-am adus omagiu pastorului reformat, fondatorului de biserică şi de şcoală, Ferenc Koós, născut la Reghin.
Pentru mine a fost o bucurie şi un moment care m-a onorat că, în numele Cercului Cultural „Koós Ferenc” şi al Bisericii Reformate „Calvineum” din Bucureşti, am avut ocazia să salut comunitatea maghiară din Reghin la un eveniment atât de important pentru noi şi să susţin un program memorial celor interesaţi despre activitatea preotului şi pedagogului maghiar din Bucureşti, Ferenc Koós.
Această manifestare a fost o sărbătoare pentru noi. A fost o sărbătoare aşa cum sunt şi multe alte evenimente în cadrul cărora punem accent asupra păstrării, dăinuirii şi dezvoltării limbii, a culturii,a învăţământului şi a bisericii maghiare. În deschiderea discursului meu l-am citat pe scriitorul, poetul Dezső Kosztolányi, care spunea: „Limba este cetatea noastră puternică”, iar potrivit psalmului reformat: „Cetatea tare-i Dumnezeul nostru”. Cu aceste gânduri am început prelegerea mea la Reghin şi la Bucureşti despre pastorul reformat şi scriitorul Ferenc Koós, care a devenit inspector şcolar şi consilier regal.
Ferenc Koós s-a născut pe 18 octombrie 1828, la Reghin, într-o familie de agricultori, ca fiul lui Lőrincz Koós şi Zsuzsanna Váradi. Tatăl său era un iobag înstărit şi curatorul Bisericii Reformate din Reghin. Ferenc Koós şi-a pierdut mama la vârsta de patru ani. În 1840 a intrat la Colegiul Reformat din Târgu Mureş, ca elev-slugă. În 1843 moare şi tatăl lui. În anii 1846-1848 situaţia lui Ferenc Koós s-a îmbunătăţit o idee, însă a venit Revoluţia şi lupta pentru libertate din 1948-1849, în care a participat activ. După înfrângerea luptei pentru libertate, s-a retras la satul Tonciu, judeţul Mureş, iar în 1850 s-a întors la colegiu şi şi-a încheiat studiile pastorale, astfel îndeplinind şi dorinţa tatălui său. După terminarea studiilor, a rămas în continuare la colegiu unde timp de doi ani a fost bibliotecar şi învăţător. De aici, în 1854, a fost invitat să fie preotul Bisericii Reformate din Bucureşti, care se afla într-o situaţie grea. Odată cu venirea pastorului reformat Ferenc Koós, a început o nouă epocă în viaţa maghiarilor din Bucureşti. În aprilie 1855, Ferenc Koós a ţinut un discurs de salut. Prima sa predicaţie de Duminica Floriilor a rostit-o pe baza cuvintelor lui Ieremia (capitolul 1,4-7).
În 1856 a construit o şcoală în care a reorganizat învăţământul. Pe lângă dascălul maghiar, József Kiss, a angajat şi un învăţător român pentru predarea limbii române. Pe maghiari i-a strâns, indiferent de apartenenţa lor religioasă, în jurul bisericii şi al şcolii reformate.
Ferenc Koós a întemeiat Cercul Social, o bibliotecă şi o fundaţie pentru elevii mai săraci.
Pe 8 martie 1863 este demolată prima biserică reformată construită în Bucureşti de pastorul Imre Sükei, în 1815. La depunerea pietrei de temelie a noii biserici au fost invitaţi ambasadori, consuli, demnitari bisericeşti, ca reprezentanţi ai diferitelor confesiuni, precum şi generali, prinţi şi prinţese şi, nu în ultimul rând, soţia principelui Alexandru Cuza, principesa Elena Cuza, care a donat 100 de galbeni pentru construirea bisericii, căreia i-a revenit rolul măreţ de a depune piatra de temelie viitoarei biserici reformate din Bucureşti, în 1860. Cu acest prilej principesa Elena Cuza a declarat: „Sunt bucuroasă că am avut ocazia să depun prima piatră de temelie a bisericii care va fi construită pe slava Domnului de Biserica Reformată. Observ cu mare emoţie că se înmulţesc pe pământul României acele instituţii care oferă alinare şi ajutor celor suferinzi”. Sub protectoratul principesei Elena Cuza, în 1862 au început lucrările de construcţie a noii biserici, care a fost gata în 1865, împreună cu parohia şi şcoala care au fost construite în apropierea bisericii. Marea parte a banilor pentru construcţii au fost srânşi de Ferenc Koós timp de doi ani în Transilvania şi în Ungaria. De menţionat este că în ajutorul lui Ferenc Koós au venit şi „fraţii”, ca de exemplu preotul evanghelic german Neumeister, constructorul Endrele Károly, precum şi membrii comunităţii parohiale: István Kovács, Farkas Lukács, József Benke, Mihály Bartha, József Hajdu şi Lajos Seres.
La mijlocul anilor 1930, din cauza expansiunii Casei Regale, biserica construită în timpul lui Ferenc Koós a fost expropriată. Pe 30 ianuarie 1940, conform deciziei Curţii de Apel, biserica a fost despăgubită cu suma de 14.942.035 lei. Congregaţia a achiziţionat pentru suma de 8.700.000 lei un teren, în strada Lutherană nr.11, şi a început construirea unei biserici. Din cauza războiului construirea bisericii nu s-a finalizat. Pe 30 decembrie 1947, la presiunea noii puteri, regele a abdicat, construcţia începută fiind preluată de stat.
Potrivit unei ordonanţe guvernamentale adoptată în 1959, biserica construită de Ferenc Koós este demolată.
În 1972, regimul comunist aprobă construirea unei noi biserici. În urma schimbului de teren şi a unui acord încheiat între biserică şi stat, va fi construită biserica de azi, „Calvineum”- care este de fapt a patra biserică -, pe strada Lutherană nr.13., conform proiectului constructorului Rene Ghelman. Sfinţirea bisericii are loc pe 31 octombrie 1974.
În timpul preoţiei de 14 ani a lui Ferenc Koós au fost create instituţii ale comunităţii maghiare care dincolo de viaţa religioasă confesională asigură dăinuirea unui popor, şi s-a consolidat şi reţeaua de şcoală confesională.
Ferenc Koós, după plecarea sa din Bucureşti, a fost directorul Şcolii Pedagogice din Sighetul Marmaţiei, apoi la Bistriţa, Braşov şi Făgăraş a fost inspector şcolar regal. De asemenea, a fost membru al mai multor organizaţii ale societăţii civile. Regele Carol I al României l-a desemnat, în 1883, în funcţia de consilier regal. În 1893, Ferenc Koós s-a pensionat şi a tradus în limba română diferite articole pentru ziarele mai importante.
În 1887 a vizitat, ca pensionar braşovean, comunitatea reformată maghiară din Bucureşti, iar după întoarcerea sa în Transilvania astfel a scris despre vizita sa: „ Pot să spun azi, fără să mă laud, că acolo nu am muncit degeaba! Eu am fost doar o unealtă în mâinile Domnului, iar meritele aparţin tuturor…”
În semn de respect faţă de Ferenc Koós, care a susţinut interesele comunităţii, în 1857, la Bucureşti s-a constituit Cercul Cultural „Koós Ferenc”.
La iniţiativa Bisericii Reformate din Bucureşti, a preotului Albu Zoltán Zágoni, s-a format, la Calvineum, Cercul Cultural şi de Dezbatere, al cărui scop a fost discutarea şi analizarea problemelor cotidiene ale maghiarilor din Bucureşti, a vieţii culturale de pe vremuri şi în prezent, a activităţii desfăşurate de intelectualii maghiari din Bucureşti şi rolul asumat de aceştia pentru cunoaşterea reciprocă a celor două culturi:română şi maghiară, precum şi a activităţii depuse de biserică şi de şcoală pentru dăinuirea limbii materne, în contextul formării societăţii democratice. Cercul Cultural şi de Dezbatere funcţionează în spirit ecumenic şi manifestă deschidere faţă de toate confesiunile, iar membrii săi sunt mai ales intelectuali.
În ultimii ani, am organizat de mai multe ori în fiecare lună, de regulă vineri seara din prima săptămână, diverse programe în cadrul Cercului „Koós Ferenc”, în colaborare cu Comisia de Lucru Regională din Bucureşti a Comisiei Academice din Cluj-Napoca din cadrul Academiei Ungare de Ştiinţă. În ultimii ani a devenit o tradiţie ca în luna noiembrie, în Luna Ştiinţei Maghiare, să organizăm 2-3 programe în cadrul Cercului „Koós Ferenc”.
La Reghin, la deschiderea festivă a evenimentelor, care a avut loc la Biblioteca Municipală „Petru Maior”, cei prezenţi au fost salutaţi de preşedintele Asociaţiei „Humana Regun”, Ildikó Menyei. În luările de cuvânt a fost apreciată activitatea lui Ferenc Koós de către gazda evenimentului, preşedintele Asociaţiei Culturale „Kemény János” şi al Uniunii „Rákóczi” din Reghin, profesorul de istorie Attila F. Nagy, precum şi de viceprimarul oraşului Reghin, Endre Dezső Márk şi personal de către mine, în calitate de invitat din Bucureşti.
În cadrul programului au avut loc şi o proiecţie de filme de scrut metraj şi o expoziţie de fotografii. În a doua zi am participat la dezvelierea unei plăci memoriale amplasate pe clădirea casei părinteşti a lui Ferenc Koós, după care a urmat prezentarea activităţii echipei de cercetaşi 37. Koós Ferenc, din Reghin, la Biserica Reformată din Reghin. După amiază a avut loc o masă rotundă la Biserica Reformată din Iernuţeni, cu participarea câştigătorilor concursului pe tema istoriei locale, intitulată „Demult”. După care, într-o lumină splendidă de amurg, am depus coroane de flori la monumentul lui Koós Ferenc din curtea Bisericii Reformate din Reghin.
Éva Nagy,
curator al Bisericii Reformate Calvineum din Bucureşti,
vicepreşedinte al Asociaţiei Presbiteriene a Protopopiatului din Braşov
Foto:Flickr