Ziua Culturii Maghiare, la Biserica Reformată „Calvineum” din Bucureşti

După 1989, în fiecare an, pe data de 22 ianuarie, sărbătorim Ziua Culturii Maghiare, comemorând faptul că în această zi a anului 1823 Ferenc Kölcsey a finalizat – potrivit manuscrisului – poezia intitulată Hymnus. Cu acest prilej, pe 20 ianuarie, în duminica săptămânii universale de Rugăciune,  am adus un omagiu, în cadrul unui spectacol de poezie şi muzică, pe care l-am organizat la Biserica Reformată „Calvineum” din Bucureşti.

La începutul acestui program festiv, congregaţia a fost salutată de pastorul Béla Zsold, care a evidenţiat importanţa aniversării şi însemnătatea manifestării, după care autorul acestor rânduri, organizatorul evenimentului astfel a continuat:

„Ceremoniile aniversare au fost întotdeauna un bun prilej pentru ca noi să acordăm o atenţie şi mai mare tradiţiilor, rădăcinilor noastre de secole, pentru consolidarea conştiinţei noastre naţionale, precum şi pentru a prezenta şi a da mai departe valoriile noastre spirituale şi materiale care ne amintesc de trecutul nostru.

În această lume agitată, nevoia de cunoaştere reciprocă este tot mai mare pentru ca noi să ne cunoaştem mai bine şi să ne întindem mâna unul celuilalt. În această cunoaştere reciprocă, cultura, limba maternă, literatura, lira şi poezia au rol major, deoarece prin mesajul acestora putem contribui la îmbogăţirea lumii spiritualea fiecăruia. Dăinuirea şi creaţia durabilă devin posibile numai dacă ne vom păstra valorile noastre, dacă avem o concepţie despre viitorul nostru şi dacă ne vom solidariza.

Omagiul nostru ni-l putem exprima cel mai bine în faţa Zilei Culturii Maghiare prin intermediul poeziei, care este expresia dragostei şi a respectului faţă de limba maghiară. La fel procedăm şi acum prin recitarea rândurilor scrise de Ferenc Kölcsey. Rândurile celui care a marcat această Zi a Culturii Maghiare au fost recitate de Andrea Nagy, elevă la Liceul „Ady Endre” din Bucureşti.

„Purtătorul culturii este, în primul rând, limba, limba maternă, deoarece limba crează lumea în care trăieşte omul”, astfel am continuat ideea mea după recitalul de poezie, la care am adăugat:Tot aici se înglobează şi principiul, potrivit căruia limba este pentru o comunitate vorbitoare o formă de exprimare a comportamentului. Limba nu este doar „mijlocul” vorbirii, ci este şi expresia „existenţei”. Toate popoarele, toate minorităţile au dreptul la exprimarea de sine pe propria lor limbă, la păstrarea propriei culturi şi tradiţie. Cea mai mare bogăţie a valorilor noastre este limba maternă, deoarece „a stăpâni absolut o limbă pe care o vorbeşte un popor este prima şi indispensabila condiţie” pentru desăvârşirea noastră spirituală şi culturală.

Se ne gândim la faptul că toate naţiunile au creat propria lor cultură. Aşa şi naţiunea maghiară. Pentru naţiunea maghiară cea mai mare comoară spirituală este limba maghiară, care nu este doar un mijloc al comuncării, al înţelegerii. Limba cuprinde şi istoria, aşa cum spunea şi István Széchenyi: „Naţiunea trăieşte prin limbă”. Pe de altă parte, iată, o experienţă foarte interesantă, luată din domeniul filologiei, al istoriei literare.  Pentru a ne putea inspira zilnic din bogata comoară a culturii maghiare, pentru a ne putea trăi zilnic acele experienţe şi învăţături transmise prin intermediul muzicii, literaturii, dansului popular şi de religie, este important să avem instituţii de învăţământ cu predare în limba maghiară şi profesori, precum şi biserici şi preoţi, teatre şi actori, specialişti şi o tânără generaţie maghiară, instruită, deoarece aşa cum spunea şi compozitorul Zoltán Kodály: „Aşa de puţini suntem, încât nu ne putem permite luxul inculturii”.

În acest sens, o dovadă în plus a fost şi reprezentaţia corului maghiar al Bisericii Romano-Catolice „Bărăţia” din Bucureşti, care a prezentat melodii lumeşti şi bisericeşti.

„În data de 22 ianuarie sărbătorim Ziua Culturii Maghiare. Potrivit manuscrisului, în 1823, în această zi a finalizat Ferenc Kölcsey textul Imnului, iar datorită compozitorului Ferenc Erkel, cel care a creat muzica imnului, acesta a devenit Imnul naţional al Ungariei”, a subliniat diplomatul Ambasadei Ungariei la Bucureşti, Katalin Kiss Hlatki, care asfel a continuat cuvintele sale de salut:

„Nu este întâmplător că din valorile, comoriile noastre tocmai naşterea imnului nostru naţional a devenit sărbătoarea culturii maghiare. Splendidul nostru imn nu se referă doar la destinul maghiar, la secolele zbuciumate ale istoriei noastre, ci şi la cultura moştenită şi păstrată de popor, care este permanent prezentă în conştiinţa noastră şi care contribuie la formarea noastră.

Adevăratul conţinut al culturii maghiare este dat, în afară de muzică, literatură, istorie, de trecutul şi tradiţiile noastre, de limba noastră maternă, de valorile noastre şi de omenia noastră. Numai atunci vom putea consolida conştiinţa noastră de maghiar, păstra şi îmbogăţi valorile noastre şi transmite mai departe limba noastră maternă, dacă vom asimila ample cunoştinţe în limba noastră maternă, dacă liturghia este rostită în limba maternă şi vom creşte pe copiii noştriiîn spiritul în care ei îşi vor asuma cu mândrie apartenenţa lor naţională, şi vor duce mai departe şi vor păstra tradiţiile noastre. Istoria i-a despărţit şi i-a dispersat pe maghiari, dar datorită culturii ei au dăinuit şi de acea maghiarii nu reprezintă o naţiune a destrămării şi a dispersării. Cultura înseamnă mai mult, decât cunoştinţe şi civilizaţie, este totalitatea principiilor de bază care legiferează viaţa şi este cel mai puternic mijloc pentru autoapărare, datorită căruia comunitatea dăinuie, dar numai atunci dacă şi comunitatea contribuie la dăinuirea culturii. În acest sens, scriitorul maghiar László Németh a spus: „Cultura nu este mulţimea cunoştinţelor, puse în saci, transportată pe un cadru sau cu vaporul în ţara vecină. Cultura este o uzanţă de drept, spiritual şi moral, formată în viaţa unui popor: este de gust, este o etichetă, un mod de gândire în care trebuie să ne simţim la fel de bine ca şi în piela noastră. Cultura nu este o haină de sărbătoare pe care o purtăm. Cultura este mijlocul abnegaţiei, este unealta exprimării, arsenalul angajamentului”, a conchis diplomatul maghiar.

În încheiere, dar nu în ultimul rând, eu am subliniat:

„Ziua Culturii Maghiare trebuie să o sărbătorim în spiritul care ne îndeamnă la faptul că putem să avem încredere în noi, în naţiunea noastră şi nu numai în această zi execpţională trebuie să acţionăm pentru transmiterea limbii noastre materne şia culturii noastre şi pentru armonia lumii, ci „în fiecare zi trebuie să faci ceva ACOLO unde eşti” pentru ca în comunităţile noastre maghiare să putem sărbători şi în viitor cu o forţă unitară şi cu o adevărată dragoste Ziua Culturii Maghiare. Iar pentru aceasta „Nu lăsaţi biserica, biserica şi şcoala”, aşa cum scria poetul Sándor Reményik în poezia sa intitulată „Biserica şi şcoala”.

Nagy Éva, curator

Biserica Reformată „Calvineum”, Bucureşti

Lasă un comentariu


+ 5 = 14

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.