Nu este o informaţie obişnuită faptul că arheologii ungari şi români au anunţat că în localitatea Igriş, judeţul Timiş, au descoperit temelia a ceea ce se crede a fi mormântul Regelui Andrei al II-lea al Ungariei şi a celei de-a doua soţii a sa, Yolanda de Courtenay, fiica împăratului Constantinopolului. Săpăturile arheologice au fost începute încă din 2013, de arheologii Universităţii Catolice din Ungaria şi de cei ai Muzeului Banatului din Timişoara.
L-am întrebat pe deputatul Ödön Szabó, în calitate de istoric, cum a primit anunţul făcut de speicalişti?
„Cred că este o descoperire arheologică foarte impotantă, mai cu seamă că în ultimii ani se părea că nu este sigur că specialiştii pot continua această lucrare”.
La întrebarea dacă există un acord româno-ungar cu privire la restaurarea obiectelor descoperite, respectiv unde vor fi expuse aceste obiecte, pentru marele public: la Igris, la Bucureşti sau în Ungaria, Ödön Szabó a precizat:
„Dacă nu există un acord special între cei care coodonează lucrările, conform legilor, descoperirile arheologice vor intra în proprietatea ţării respective, în patrimoniul cultural, respectiv vor face parte din proprietatea respectivului muzeu, ceea ce este valabil atât în România, cât şi în alte parte, în străinătate, şi în acest caz şi în alte cazuri. Muzeul respectiv va decide, împreună cu conducerea locală, unde vor fi expuse, după restaurare, obiectele descoperite. Nu ştiu dacă, în acest caz, a fost încheiat un acord între arheologii ungari şi români. În general, activitatea arheologică este reglementată sever, prin lege. În toate perimetrele arheologice, săpăturile se efectuează sub supravegherea instituţiilor autorizate în acest domeniu. Aceste instituţii sunt, în general, muzeele teritoriale, sau în cazul muzeelor orăşeneşti ori al muzeelor naţionale, care aparţin Ministerului Culturii, supravegherea lucrărilor este în competenţa acestora. Descoperirile arheologice sunt tratate cu maximă seriozitate. Este nevoie de specialişti, pentru a evita orice deteriorare a obiectelor descoperite, pentru ca restaurarea lor să fie făcută cu cheltuieli cât mai mici. De exemplu, restaurarea obiectelor din lut, fier sau a oaselor costă foarte mult, astfel că trebuie acordată o mare atenţie procesului. În tot cazul, cercetările arheologice trebuie să fie conduse numai de specialişti. Un al aspect foarte important îl reprezintă caracterul ştiinţific al lucrărilor. Lucrările trebuie efectuate foarte precis, pentru ca descoperirea straturilor să fie executate consecutiv. Pentru fiecare loc şi obiect arheologic descoperit trebuie făcută separat documentaţia. Eu am participat la o descoperire arheologică, ca specialist coordonator – eu fiind istoric şi nu arheolog –, şi i-am ajutat pe colegii mei în realizarea documentaţiei, fără a participa la desfăşurarea efectivă a lucrărilor. După descoperirea obiectelor arheologice, restaurarea acestora se poate efectua în ţară sau în afara ţării, în funcţie de prevederile acordului încheiat între părţi. Obiectele arheologice rămân în inventarul muzeului teritorial. Cu aceste obiecte se pot organiza în multe locuri expoziţii, sau se pot preda pentru organizarea unor expoziţii periodice, de mare amploare. Nu ştiu exact ce s-a descoperit la Igriş, dar, în tot cazul, ruinele zidurilor mormântului trebuie conservate, la faţa locului, şi trebuie, de asemenea, asigurată protecţia acestora, pentru ca persoane neautorizate să nu facă stricăciuni. Am convingerea că cei care au efectuat aceste descoperiri sunt buni specialişti şi ştiu exact ce trebuie făcut în asemenea situaţii”.
La întrebarea, dacă statul român a finanţat aceste lucrări, Ödön Szabó a spus:
„Nu cunosc aceste detalii. Pot să vă spun că nu mă îndoiesc de profesionalismul colegilor mei arheologi de la Universitatea Catolică „Pázmány Péter” şi de la Muzeul Banatului. În programul muzeului a fost înscris şi acest proiect comun, pe baza căruia au fost începute căutările mormântului regal, în 2013. În mod sigur, au fost finanţate cel puţin salariile arheologilor, efectuarea documentaţiilor şi marcarea terenului, despre care mai mult ar putea spune conducerea muzeului de la Timişoara. O activitate arheologică nu poate fi efectuată fără finanţări, în nicio ţară. Este considerată o infracţiune, dacă, într-un sit arheologic, o persoană neautorizată începe să facă săpături, chiar şi în mod profesional”.
La întrebarea cât timp necesită o asemenea lucrare arheologică, deputatul Ödön Szabó a subliniat:
„Depinde de suprafaţa terenului unde trebuie efectuate săpăturile şi depinde, desigur, şi de resurse. Dacă este asigurată forţa de muncă şi echipa de specialişti corespunzătoare pentru realizarea documentaţiei, atunci în câţiva ani poate fi săpată şi o asemenea suprafaţă de teren. Nu este vorba că doar săpăm şi aducem la suprafaţă obiectele arheologice, care se găsesc acolo, ci trebuie asigurată şi echipa de arheologi corepunzătoare, care poate efectuta şi documentaţia, care este extrem de importantă, precum şi conservarea acestora, sau eventual consolidarea părţilor structurale – ale zidurilor – originale ale mormântului”.
Interviu realizat de: Balázs Magdolna
Foto: maszol.ro