Reforma protestantă şi folosirea limbii materne

Cu acest titlu am ţinut o prelegere în data de 27 octombrie, la Biserica Reformată din Mediaş, în cadrul slujbei religioase de duminică, oficiată în cinstea sărbătorii dedicată Zilei Reformei Protestante. Îi mulţumesc pentru invitaţie pastorului Zoltán Székely. În misiunea mea am fost însoţită de conducerea Asociaţiei Presbiteriene a Protopopiatului din Braşov, respectiv de preşedintele Ferenc Vass Vince, secretarul Károly Kozma, precum şi de membrii conducerii: Ferenc Katona şi Ernő Szász.

În biserică oaspeţii şi enoriaşii au fost salutaţi de preotul paroh, Zoltán Székely, care a ţinut o predică despre cinstirea Dumnezeului: Să nu ei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău;căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va luai în deşert Numele Lui (a treia din cele zece porunci, Moise 20:7)

După slujba religioasă festivă preşedintele Ferenc Vass Vince i-a salutat pe enoriaşi. Iată câteva idei: „Eu nu am venit cu daruri, ci pentru daruri. Am venit pentru darul trăit de comunitatea frăţească, pentru ca eu să pot cunoaşte lăcaşul enoriaşilor de la Mediaş, această biserică splendidă în care am venit pentru prima dată”.

La începutul prelegerii mele i-am salutat pe enoriaşiîn numele Asociaţiei Presbiteriene a Protopopiatului din Braşov, al Bisericii „Calvineum” din Bucureşti şi în numele meu personal, cu mesajul Reformei protestante care sărbătoreşte 502 ani de la naşterea sa, precum şi în spiritul reînnoirii, al schimbării, al atenţiei asupra problemelor semenilor noştri, al credinţei, speranţei şi iubirii.

În Biserica Reformată Mediaş, oraş situat la 56 de kilomteri la nord-est de Sibiu, pe ambele maluri ale râului Târnavei Mare, am fost primiţi de o comunitate entuziasmată, în ultima duminică din luna octombrie. A „zâmbit” nu numai natura, ci şi sufletele noastre în acest oraş liniştit, în această comunitate idilică. Nu ne-am cunoscut personal, dar ştiam cu toţii că suntem unul, că limba noastră maternă şi credinţa noastră se împletesc. Festivităţile similare au un farmec aparte pentru noi toţi, atunci când punem un accent deosebit asupra păstrării şi dezvoltării limbii maghiare, a culturii, a învăţământului şi a credinţei noastre, întrucât aşa cum a spus şi poetul maghiar Sándor Reményik: „Aşa să vorbească fiecare în maghiară, De parcă s-ar ruga, De parcă ar aduce aur, tămâie, smirnă! Aveţi mare grijă azi, când vorbiţi, Aveţi grijă, limba azi este potirul sfânt”.

Mesajul prelegerii mele este:

„Reforma ne-a dat cel mai important şi frumos cadou, şi anume că putem asculta şi citi în limba noastră maternă Cuvântul Dumnezeului. Este sarcina noastră creştină să o păstrăm şi să o ducem mai departe, să avem grijă de limba noastră maternă prin păstrarea valorilor Reformei şi să le dăm mai departe generaţiilor viitoare pentru ca noi să fim împreună şi să dăinuim mereu, fiindcă cea mai mare comoară a valorilor noastre este limba maternă. Toate acestea au fost transpuse de Reforma protestantă în învăţăturile reliogioase.

Reforma este cea care a început standardizarea limbii maghiare, respectiv unirea limbii literare cu limba vorbită. Până în secolul al XVI-lea nu am avut o limbă literară unitară. În folosirea limbii noastre a devenit parte limba selectă, festivă. În ceremoniile religioase Sfânta Liturghie era citită în limba maghiară din Biblie şi, desigur, psalmurile erau cântate în limba maghiară. Este o reînnoire importantă că în locul corurilor a fost întrodusă cântarea în cadrul congregaţiei. Cântarea împreună a devenit un mijloc important pentru trăirea credinţei.

Reforma ajută consolidarea organizării comunităţii prin faptul că segmentele din Biblie sunt citite, iar psalmurile sunt cântate împreună de toţi enoriaşii.

Reforma a creat o largă reţea de şcoală, începând de la şcoala primară şi gimnazială până la şcoala superioară. În anii 1530, 1540 au fost înfiinţate colegiile reformate din Sárospatak, Debrecen şi Pápa, din Ungaria, respectiv colegiile evanghelice din Bratislava, Levoca şi Presova, din Slovacia, precum şi din Sibiu, din România.

A început tipărirea cărţilor care a adus cu sine creşterea importanţei limbii materne şi a contribuit la formarea limbii literare. A crescut dorinţa pentru cunoştinţe noi.

Toate colegiile reformate aveau elevi renumiţi, ca de exemplu Albert Szenci Molnár, Mihály Csokonai Vitéz, Sándor Körösi Csoma, János Arany, Endre Ady, Zsigmond Móricz, András Sütő şi mulţi alţii.

În spiritul ecumenic fiecare creştin are ceva de sărbătorit, în spiritul Reformei şi al reînnoirii, fiindcă lumina cuvântărilor rostite din Evanghelie pătrund prin strălucirea lor în vieţile fiecărui credincios. Aparent suntem de multe feluri, dar Domnul nostru este unul singur, un singur Spirit atinge inimile noastre.

Aşadar, cele mai importante mijloace ale reînnoirii bisercii şi ale societăţii, adică: predica rostită în limba maternă, învăţăturile Catehismului, traducerile din Biblie, diferite tipărituri şi şcolarizarea au devenit, datorită Reformei, substanţa desăvârşirii culturilor naţionale.

Dorinţa mea este ca mesajul Reformei să devină parte integrantă a vieţilor noastre, ale tuturor! Reforma protestantă să fie ceea ce într-adevăr înseamă: atitudinea faţă de creştinism.

Îi mulţumim doamnei preotese Anna-Eli Székely, presbiteriatului şi congregaţiei pentru primirea cordială. A fost o întâlnire frumoasă, plină de bucurii. Soli Deo Gloria!

dr.Éva Nagy,

vicepreşedinte al Asociaţiei Presbiteriene a Protopopiatului Reformate Braşov,

curator al Bisericii „Calvineum” Bucureşti

Lasă un comentariu


7 + 1 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.