Concluzii deosebit de interesante la masa rotundă pe domeniul protecţiei minorităţilor naţionale, desfăşurată la Institutul Balassi

România este departe de a fi o ţară model în ceea ce priveşte protecţia minorităţilor, iar din anii 2010 se poate observa un regres real în domeniul promovării drepturilor minorităţilor naţionale, au afirmat participanţii unei mese rotunde care a avut loc joi, la Bucureşti, pe tema evoluţiei situaţiei maghiarilor din România, în cadrul Anului jubiliar „30 de ani în libertate”, care celebrează aniversarea schimbării de regim.

Forumul a fost iniţiat de Ambasada Ungariei şi Reprezentanţa externă culturală a Ungariei (Institutul Balassi), şi s-a desfăşurat la sediul din București al acesteia din urmă, în limba română. În contextul discuțiilor, fostul preşedinte al Uniunii Democrate Maghiare din România (UDMR), Béla Markó, a afirmat: după schimbarea din 1989, maghiarii din România au fost nevoiţi să pornească de la o stare de privaţiune de drepturi totală pentru a-şi reclădi condiţiile instituţionale necesare dăinuirii lor, pentru a obţine drepturile fundamentale legate de cultură şi de învăţământ şi pentru a organiza reconstruirea comunităţii.

Béla Markó a arătat că una dintre deciziile hotărâtoare luate în ultimii trei deceni a fost şi faptul că UDMR a luptat cu mijloace politice pentru obţinerea drepturilor comunităţii maghiare, în locul demonstraţiilor, nesupunerii civice sau altor manifestări radicale. Fostul preşedinte al UDMR a apreciat că a fost o cotitură istorică şi o dovadă a curajului şefului statului de atunci, Emil Constantinescu, cooptarea la guvernare a UDMR, începând cu 1996. Béla Markó a precizat, în acelaşi timp, că construcţia începută atunci în domeniul drepturilor minorităţilor s-a împotmolit, ba mai mult, s-a întors pe dos, deoarece în România nu sunt respectate legile în vigoare şi acordurile internaţionale ratificate de România.

În perioada în care s-a aflat la conducerea UDMR, însă, Béla Markó a promovat viguros necesitatea independenței minorității maghiare atât față de Budapesta, cât și de București. Mesajul acesta a fost complet abandonat de noua conducere a formațiunii maghiare, concomitent cu începerea primirii de finanțări masive de la Budapesta și promovarea unor solicitări pe care societatea civilă românească le consideră atât de puternic contradictorii cu Constituția României, încât au de fapt menirea de a susține o perpetuă tensiune inter-etnică și interesele Ungariei.

Prezent la discuţii, politologul şi activistul pentru globalizare și apărarea drepturilor omului, Gabriel Andreescu, a declarat: În România, Serviciul Român de Informaţii (SRI), moştenitorul poliţiei politice comuniste, Securitatea, şi fosta elită comunistă, au folosit cartea „pericolului maghiar” pentru menţinerea şi legitimarea puterii lor. Potrivit politologului, în anii 1990, România  a reuşit să evite calea războaielor civile similare celor din Iugoslavia doar datorită grupurilor de intelectuali – Uniunea Scriitorilor, Grupul pentru Dialog Social (structură înființată și susținută prin programele miliardarului George Soros), Liga Pro Europa (de asemenea, conectată la inițiativele lui George Soros), Universitatea de Vară „Balvanyos” – care au sprijinit democratizarea ţării. Potrivit lui Andreescu, după „miracolul” din  1996 – intrarea la guvernare a UDMR – rolul organizaţiilor societăţii civile au fost preluate de elita politică în domeniul protecţiei minorităţilor, care în anii ce au urmat după 2010 se loveşte tot mai mult de zidul indiferenţei şi al rezistenţei. Potrivit activistului, este nevoie de o schimbare de paradigmă în domeniul apărării minorităţilor naţionale: trebuie separată cauza celor două comunităţi mai numeroase – maghiarilor şi romilor – de cauza celorlalte minorităţi naţionale, iar drepturile maghiarilor trebuie asigurate în cadrul sistemului autonomiilor culturale şi prin autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc.

Cel de-al treilea invitat al mesei rotunde a fost reprezentantul Agenţei de monitorizare mass-media Active Watch, Adrian Szelmenczi, care a afirmat: Comunitatea maghiară şi aspiraţiile privind autonomia Ţinutului Secuiesc sunt tratate şi azi de SRI drept un pericol la adresa siguranţei naţionale. În opinia sa, discursurile instigatoare la ură împotriva maghiarilor se intensifică, în schimb mass-media românească trece sub tăcere raportul Consiliului Europei, care arată că România încă nu a aplicat convenţiile privind protecţia minorităţilor naţionale. Potrivit lui Szelmenczi, este adevărat că în Parlamentul român nu mai sunt partide extremiste, dar aproape în toate partidele există parlamentari naţionalişti, care ar pedepsi cu închisoarea revendicarea autonomiei teritoriale, sau depun în Parlament propuneri legislative pentru interzicerea folosirii simbolurilor etnice. Adrian Szelmenczi l-a criticat şi pe preşedintele Klaus Iohannis, provenit din rândul minorității germane din România, pentru că a formulat obiecţii faţă de unele propuneri ce intrau în contradicţie cu Constituţia României, incluse în unele proiecte legislative iniţiate de UDMR. Szelmenczi a menţionat modificările pe care UDMR a dorit să le proiecteze în Codul Administrativ în timpul colaborării cu formaţiunea condusă de Liviu Dragnea, considerând că prin respingerea acestora de către Curtea Constituţională se încearcă, din nou, pentru prima oară din anii 1990, îngrădirea drepturilor minorităţilor naţionale din România.

Moderatorul mesei rotunde, preşedintele Consiliului Naţional împotriva Discriminării, Csaba Asztalos, a constatat, printre altele, în concluziile sale: Cel mai important proiect comun al majorităţii române şi minorităţii maghiare din ultimii 30 de ani a fost integrarea europeană şi euroatlantică a României. Regresele constatate în România anilor 2010 sunt îngrijorătoare şi pentru că protecţia minorităţilor este indisociabilă de democraţie, iar încălcarea drepturilor mimorităţilor pune în pericol însăşi democraţia.

Încercând să înţelegem şi punctul de vedere al majorităţii româneşti, putem observa că presa din România relevă că, în ultimii doi ani încheiaţi (2017 şi 2018), minorităţile au avut alocate de la stat mai mult de 225 de milioane de lei, mai mult decât marile partide româneşti. Dintre aceste sute de milioane de lei, cea mai consistentă parte a revenit UDMR, care a primit în 2017 suma de 24,9 milioane de lei, iar în 2018 peste 28,3 milioane, totalizând 53,2 milioane. Comparativ, cel mai mare partid parlamentar, PSD, a luat în 2017 o subvenţie de 16,5 milioane de lei.

Sursa: MTI

Tradus şi completat de: Székely Dénes

Foto: 3szek.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


4 + 6 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.