Iniţiativa cetăţenească europeană intitulată „Politica de coeziune pentru egalitatea regiunilor şi sustenabilitatea culturilor regionale”, lansată de Consiliul Naţional Secuiesc (CNS), a fost înregistrată de Comisia Europeană, pe data de 7 mai a acestui an. Pentru ca Uniunea Europeană să acorde o atenţie specială regiunilor care diferă din punct de vedere etnic, cultural, religios şi lingvistic faţă de regiunile care se află în împrejurimile acestora, este nevoie de strângerea unui milion de semnături de susţinere, din cel puţin şapte ţări membre ale UE. Campania de strângere de semnături a fost lansată de CNS pe 11 mai, la Ghindari, judeţul Mureş, în cadrul unui eveniment.
La întrebarea noastră, cum se desfăsoară strângerea de semnături, preşedintele CNS, Balázs Izsák, a răspuns succint că ritmul este „slab”.
„Într-un singur cuvânt spus: slab. Am reuşit până în prezent să strângem doar 35 de mii de semnături. Pe zi reuşim să adunăm câteva sute, 400-500 de semnături. Pentru ca acţiunea noastră să aibă succes, ar fi nevoie zilnic de omie de semnături. La această situaţie îmi este greu să dău vreo explicaţie. Noi din partea noastră facem tot ce se poate. Se poate spune că cele 35 de mii de semnături strânse pretutindeni din Europa este rezultatul exclusiv al muncii noastre. Deocamdată, din păcate, doar noi muncim în acest sens. Am încrederea că timp decinci luni, care ne-au mai rămas, cei care ne-au promis că ne vor ajuta, vor îndeplini promisiunile lor. Cele mai multe semnături le-am adunat din Ungaria, aproximativ 20 de mii de semnături, iar din România suntem la un număr de 6-7 mii”, ne-a explicat Balázs Izsák.
Iniţiativa cetăţenească a CNS a fost înscrisă pe ordinea de zi a şedinţei din 12 noiembrie a acestui an a Comisiei Naţionale a Coeziunii dinParlamentul Ungariei. La această şedinţă partidele din Ungaria au asigurat CNS de sprijinul lor.
L-am întrebat pe Balázs Izsák, dacă după declararea acestui sprijin s-a mai îmbunătăţit situaţia privind strângerea semnăturilor?
„Ambele documente reprezintă o posibilitate de referinţă de ceea ce ne vom folosi. Mă refer aici la poziţia adoptată de această comisie şi la Declaraţia de sprijin a Consfătuirii Permanente Maghiare(MÁÉRT). Ambele documente au fost adoptate în aceeaşi săptămână, aproximativ la două zile distanţă. Pentru noi ambele documente reprezintă un punct de referinţă. De atunci am sesizat o schimbare în procesul de strângere a semnăturilor. Sunt zile când adunăm 50-100 de semnături, dar sunt şi zile când reuşim să străngem chiar şi peste 2000 de semnături. Acestea sunt ocazii care conferă, fără îndoială, un imbold. Noi trebuie să străngem un milion de semnături, iar până în prezent am reuşit doar într-un procent de 3,5%. Despre străngerea de semnături pe bază de hârtie momentan nu am date concrete. Sunt câteva locuri – la congregaţii, biserici – unde acţiunea noastră este în desfăşurare, precum şi la Târgu Mureş şi la Sfântu Gheorghe. Dar este vorba despre un proces. Noi trebuie, înainte de toate, să ne concentrăm asupra Transilvaniei, asupra Ţinutului Secuiesc”.
La întrebarea, aici, acasă, de la cine primesc ajutor, şi dacă primesc un ajutor şi din partea UDMR, preşedintele CNS a menţionat:
„UDMR ne-a promis că ne va ajuta. Preşedintele Hunor Kelemen a semnat această iniţiativă în faţa unui public numeros, la fel şi Árpád Antal, care a semnat iniţiativa în cadrul unei campanii care a avut loc la Sfântu Gheorghe, în Piaţa centrală. Toate acestea ar putea fi un stimulent pentru oameni care pot semna iniţiativa online, dar noi trebuie să strângem 350 de mii de semnături în Trnsilvania. Problema este că avem un termen, dacă am avea la dispoziţie cinci ani cu siguranţă am reuşi să strângem cele 350 de mii de semnături în Transilvania, dar până pe 20 mai a anului viitor trebuie să fim gata cu strângerea a unui milion de semnături”.
L-am întrebat pe preşedintele CNS şi despre situaţia Liceului Romano-Catolic din Târgu Mureş, în condiţiile în care recent a fost abrogat ordinul ministrului educaţiei naţionale privind reînfiinţarea acestuia:
„Vă spun sincer că în aceea perioadă, când toată lume sărbătorea şi considera chestiune rezolvată, eu am ascultat şi alte opinii şi le-am dat dreptate celor care spuneau că acest caz încă nu s-a încheiat odată cu emitereaordinului. Şi este evident, deoarece se vedea clar chiar şi din demersul în sine că nu este un caz încheiat. Părerea mea este că în oricare cauză a comunităţii, atunci când stabilim un ţel, trebuie să lăsăm pentru mai târziu momentul de sărbătoare, fiindcă trebuie să aşteptăm rezultatul final.
De exemplu, în cazul nostru, vom putea anunţa abia după 20mai că această campanie de strângere de semnături s-a încheiat cu succes. Dar nu înseamnă că am încheiat atribuţiile noastre, deoarece abia atunci se va deschide un alt capitol, când trebuie să trimitem mai departe aceste semnături. Pur şi simplu se va deschide un nou capitol în care noi vom putea lupta în cadrul Uniunii Europene pentru obiectivele noastre stabilite. Sărbătorirea timpurie nu înseamnă că acţiunea s-a înfăptuit. A fost o mare satisfacţie că am câştigat procesul la Curtea de Justiţie a UE şi că am putut citi în sentinţa dată de tribunal despre acele constatări care chiar au fost implementate în practicile Comisiei Europene. Menţionez în paranteză că în procesul intentat împortiva iniţiativei Minority SafePack, România a pierdut procesul pe baza argumentelor noastre. Nu s-a uitat, nu a văzut nimeni această sentinţă. Pe 24 septembrie presa a scris că România a pierdut procesul prin care a vrut să anuleze înregistrarea iniţiativei Minority SafePack de Comisia Europenă. Această sentinţă poate fi consultată şi în limba maghiară pe siteul Tribunalului de la Luxemburg. Şi acolo, la capitolul decizii, se găsesc, în paranteză, şi argumentele lui Attila Dabits şi Balázs Izsák. Prin aceasta vreau să spun că am considerat din mai multe puncte de vedere de succes lupta noastră la tribunal timp de şase ani, dar nimeni nu ne-a văzut niciodată să sărbătorim. Este foarte importantă efectuarea unei analize critice, indiferent despre ce este vorba. Numai aşa se poate să fi bine pregătit pentru luptă.
Despre liceul catolic pot să vă spun doar că dacă cineva vrea să pună obstacole, se vor pune obstacole. Eu am auzit tangenţial că la tribunal cauza a fost apărată doar de directorul şcolii. Poate nu au avut un avocat care să apere cauza!? Despre acest aspect presa nu a scris nimic. Este foarte-foarte important ca această cauză să fie suţinută de o echipă de experţi foarte bine pregătiţi care pot face şi o analiză despre cele întâmplate până în prezent. Despre acest caz nu pot să spun mai mult, deoarece nu cunosc în detaliu. Dar pot să vă spun că este important ca de acest caz să se ocupe avocaţii.
Noi am fost în proces timp de şase ani, iar în această perioadă am muncit intens. Permanent primeam înştiinţări despre implicarea în proces a Slovaciei şi României, despre poziţia Comisiei Europene, despre răspunsurile şi contra răspunsurile CE. Am despicat fiecare constatare şi am lucrat intens pentru a depune la termen poziţiile, răspunsurile noastre. Materialul procesului conţine o mie de pagini, dar am curajul să spun că jumătate din acest dosar ne aparţine, adică noi am fost autorii. Aşadar, şi cazul liceului presupune multă muncă şi implicarea experţilor, a conchis preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc”.
Interviu realizat de:Balázs Magdolna
Foto:b1.ro