Timp de două decenii politica maghiarilor a fost determinată de Béla Markó, care de zece ani s-a retras din viața politică și de atunci scrie, așa cum a făcut-o și înainte de schimbarea regimului.
Fostul președinte al UDMR s-a remarcat prin poziția curajoasă și în contra curentului, adoptată la începutul acestui an, cu ocazia atitudinilor de ură și intoleranță care au zguduit minoritatea maghiară, legat de cazul muncitorilor sri-lankezi, aduși în comuna Ditrău, județul Harghita, de patronul unei brutării locale. Atunci, pentru un portal maghiar din România, Béla Markó a publicat o opinie în care a recunoscut că FIDESZ (principalul partid de guvernare din Ungaria, condus de Viktor Orban) şi UDMR sunt principalii vinovaţi pentru ceea ce se întâmpl în localitatea cu aproximativ 5.000 de suflete.
Portalul ungar 24.hu a realizat un interviu de mare amploare cu fostul președinte al UDMR despre lumea lui Ceaușescu și lumea de azi, respectiv despre cea ce există între aceste două lumi.
„Ca scriitor mă cunoșteau și mă respectau mulți, iar intrarea mea în marea politică a fost motivată de ideea că astfel pot să fac mai mult pentru comunitatea mea. Nu am avut intenția să rămân prea mult timp în politică… În opinia mea, situația Transilvaniei era nerezolvată și aveam convingerea că mai devreme sau mai târziu trebuie reglementată această chestiune. Întotdeauna am știut că nu poate să rămână așa, că asuprirea etnică poate fi lichidată și poate fi creat un model echitabil de coabitare româno-maghiar. Copil fiind, în Ținutul Secuiesc, unde abia ne întâlneam cu români și nu cunoșteam prea bine nici istoria, am sperat că odată Transilvania va aparține din nou Ungariei. Transilvania nu mai poate să aparțină Ungariei, deoarece românii sunt în majoritate de mult, azi procentul maghiarilor care locuiesc aici este doar de 20% și șaptezeci și ceva la sută este al românilor. Situația este și mai complicată din cauză că acești douăzeci și ceva la sută nu se distribuie măcar în mod omogen. În partea de est a Transilvaniei, respectiv în partea situată mai la distanță de granița cu Ungaria, în cele două județe ale Ținutului Secuiesc este concentrată populația maghiară, acolo suntem într-un procent de 70-80%, adică suntem în majoritate, în timp ce în alte părți, maghiarii sunt în minoritate sau trăiesc dispersați în mai multe zone ale țării. Din cauza tuturor acestor aspecte, devine fără sens tânguirea permanentă din cauza apartanenței Transilvaniei. Este o altă chestiune că ceea ce există acum nu este bine și pentru Transilvania ar trebui creat un statut specific de administrare”, a declarat Béla Markó.
La remarca reporterului, că înainte cu doi ani de retraregea sa din politică, în 2009 a declarat că a învățat mult de la politicienii români care erau pe politică externă și care preferă atitudinile flexibile, bizantine, în loc de un management bazat pe raționalitate, pedanterie, de tip german a maghiarilor, Béla Markó a spus:
„Este o greșeală gravă pe care noi, maghiarii, am și comis-o pe parcursul istoriei noastre, și de fiecare dată am plătit un preț mare, faptul că am calificat disprețuitor drept balcanice națiunile care erau la sud sau la est de noi și am considerat că lumea lor funcționează haotic. Mă tem că tocmai prin ascunderea slăbiciunii noastre ne-am declarat mai deosebiți față de ei. Și azi se poate auzi „faceți o comparație între satele maghiare din Transilvania și satele românești, și veți vedea că vuiește diferența”. E în ordine, să facem o comparație, într-adevăr există o diferență, dar să facem o comparație și între satele noastre și satele săsești din România, și ne vom da seama că totul este relativ. În opinia mea trebuie să acceptăm că cultura bizantină este la fel de rafinată, ca și cultura occidentală, numai că are o altă logică”.
La constatarea reporterului, potrivit căreia din prima clipă UDMR se confruntă cu două dileme importante. Una din dileme se referă la atitudinea față de partidele din Ungaria, mai exact la alegerea unui segment de la care poți aștepta bani și sprijin, respectiv menținerea unei distanțe sau apropieri egală față de toți factorii politici. A doua dilemă este de natură internă: să încerce obținerea rezultatelor care îi ajută pe maghiari prin promovarea unei politici bazate exclusiv pe criterii etnice, prin încercarea de a accede singur în Parlamentul român sau cooperând cu unul din partidele românești, Béla Markó a precizat:
„La prima dilemă, răspunsul meu este că trebuie păstrată autonomia noastră, nu trebuie să ne legăm căruța de nici un partid din Ungaria, în timp ce trebuie să contăm pe ajutorul tuturor guvernelor ungare și al Ungariei, indiferent care este la putere. Al doilea răspuns al meu este că trebuie să fim prezenți în politica internă a României. Poate să ne sprijine Ungaria, ba mai mult tot Occidentul, dacă la București nu suntem prezenți, atunci vom putea obține cel mult anumite concesii de principiu. Oricât de mult am aparține unei singure națiuni, Ungaria este o altă țară, o altă viață politică, iar eu nu am fost dispus să subordonez UDMR nici măcar lui Viktor Orbán, ci exclusiv voinței propriilor noștri alegători. UDMR și-a pierdut din greutatea sa, prin ieșirea din coaliția guvernamentală, în noiembrie 2014, și nici mai târziu nu a reușit să se întoarcă la guvernare. Ne dă de gândit, din mai multe puncte de vedere, faptul că la ultimul referendum privind modificarea Constituției țării, cea mai scăzută participare la urne a fost înregistrată în Ținutul Secuiesc. Dar mai îngrijorător este că relațiile dintre cele două guverne din Ungaria și România au ajuns la un nivel minim. Este îngrijorător, de asemenea, și faptul că în timp ce influența Guvernului român crește, la Bruxelles, scade influența conducerii Ungariei, care se află în conflict permanent cu UE. În timpul schimbării regimului, a avut un efect pozitiv remarcabil faptul că Ungaria era considerată cea mai prestigioasă țară a regiunii. Chiar și românii au privit la fel la Budapesta, și nu le-a fost deloc indiferent cum se raportează față de România, politica oficială ungară. Față de această situație, dacă azi, la Bruxelles, ar avea loc o dispută româno-ungară, probabilitatea este destul de mare ca să le dea dreptate românilor… Desigur, și pe mine mă irită multe soluții adoptate de UE, dar îmi este clar că în prezent, în Transilvania, principala garanție a dăinurii maghiarilor este reprezentată de o Uniune Europeană fără frontiere. La vremea respectivă mulți ne-au reproșat că Ungaria, și în special maghiarii din Transilvania, în frunte cu UDMR, au susținut aderarea României la UE și la NATO. Numai că aceștia uită că nu a fost un compromis din partea noastră, ci a fost un interes elementar al nostru, ca și al românilor. Am știut că aderarea României la UE nu va rezolva problemele etnice, dar este bine și pentru noi că putem călători, studia și să căutăm un loc de muncă, fără frontiere, pretutindeni în Europa, și ceea ce este și mai important este că putem călători liberi în Ungaria. Adică, sunt categoric pro-european”.
Ferestre spre trecutul unui om important
La remarca reporterului precum că Béla Markó si-a recăpătat umorul după retragerea sa din politică, în 2010, și după două decenii și jumătate și-a reluat îndeletnicirea de a scrie poezii, interlocutorul a răspuns cu o întrebare: „Se spune că în calitate de politician nu am avut umor? Ce spun despre mine, cum am fost?” La care reporterul i-a răspuns că a avut „o atitudine rigidă și a fost un inaugurator acru de statui”.
„Într-adevăr am inaugurat multe statui, ceea ce nu este un lucru vesel în Transilvania. Dacă mă gândesc numai la tergiversarea, decenii la rând, din jurul statuii Libertății din Arad, azi nu am poftă de râs, cu toate că acest demers s-a încheiat cu bine. De altminteri, umorul este un lucru bun, deoarece contribuie la atenuarea situaților dificile. Dacă mă gândesc mai bine, ar fi nevoie de mai mult umor chiar și în politică”, a precizat Bála Markó, care a adăugat:
„Din redacția unei reviste literare am ajuns în politică. Pretutindeni în Transilvania, dar și în Ungaria eram cunoscut ca poet. Era de la sine înțeles că imediat după căderea dictaturii Ceaușescu am fost printre fondatorii noii organizații pentru apărarea drepturilor maghiarilor, UDMR”.
Béla Markó și-a asumat primul său rol în viața publică într-o perioadă destul de sumbră: în mijlocul erei Ceaușescu. În anul 1978, la vârsta de 27 de ani, a intrat în Uniunea Scriitorilor din România.
„Această uniune a fost relativ destul de tolerantă, deschisă, uneori s-a confruntat chiar și cu conducerea Partidului Comunist. În pofida constrângerilor dictaturii, într-un anumit sens, a fost o organizație de opoziție. Din fericire nu era caracterizată de naționalism, de care regimul Ceaușescu era tot mai pătruns încă de la începutul anilor 1970. Noi, maghiarii, nu am avut parte în Uniune de nici un fel de discriminare defavorabilă”, a precizat.
În continuare a menționat că în pofida faptului că mulți intelectuali maghiari din Transilvania au plecat din țară, niciodată nu și-a dorit acest lucru, cu toate că idealul ”să rămânem acasă, să ne solodarizăm” s-a spulberat până în anii 1980, iar cei care au reușit să plece în străinătate nici prin cap nu le-a trecut să se întoarcă în România.
Până în 1976, Béla Markó a predat limba franceză într-o școală gnerală din județul Covasna, după care până în 1989 a lucrat ca redactor la revista literară „Igaz Szó” din Târgu Mureș. La întrebarea reporterului dacă a meritat să se editeze o revistă literară în perioada dictaturii, a afirmat:
„Revistele literare sau suplimentele literare ale cotidianelor au putut fi publicate cu prețul multor compromisuri. Jumătate sau trei sferturi din revista „Igaz Szó” adesea nu se putea citi, deoarece conținea hotărârile congresului de partid și alte texte similare. Însă, ceea ce a rămas ne-am străduit să umplem cu literatură de calitate. Până un timp numerele de revistă trebuiau să fie trimise înainte de publicare la Biroul de cenzură a Ministerului de Interne. Dar, dat fiind faptul că regimul avea nevoie de un sprijin economic și financiar, s-a străduit să își arate latura mai bună a obrazului spre Europa de Vest, astfel că în jurul anului 1977 a fost elimintă, teoretic, această cenzură, însă în realitate nu numai că nu a mai existat, dar controalele devenau tot mai dure, iar această sarcină îi revenea Biroului de presă al partidului comunist”.
În 2005, ziarul „Cotidianul”, l-a acuzat pe Béla Markó că pe vremea aceea a colaborat cu Serviciul Secret.
„În regimul trecut cei care lucrau în presă nu puteau să scape de vizitele periodice ale securiștilor, dar aceasta nu însemna că omul devenea agent. După schimbarea regimului, în 1990, imediat după ce am avut acces la dosarele Securității, primul lucru pe care l-am făcut a fost publicarea materialului referitor la mine, care conținea munca de urmărire pe parcursul a mai multor ani și din care a rezultat că discuțiile în redacție au fost înregistrate sistematic, ba mai mult din 1986 am fost ascultat zi și noapte în locuința mea din cauza ”manifestărilor mele naționaliste și iredentiste”. De altminteri, am fost ridicat de Securitate încă din anii studenției din cauză că am fost membru și președinte timp de doi ani al unui cerc literar din Cluj-Napoca. În cadrul cercului ne adunam în fiecare vineri seara, câteodată chiar și o sută de persoane. Securitatea a fost o instituție groaznică, a reconfigurat întreaga societate. Au fost unii care au cedat în lupta cu Securitatea și au renunțat la libertatea lor, alții au luptat și au încercat printr-o strategie individuală să își mențină iluzia libertății. Însă este o minciună grosolană că era imposibil de a refuza oferta de a colabora cu Securitatea”, a explicat Béla Markó.
La întrebarea, cum a reușit să își păstreze iluzia libertății private, a spus:
„De exemplu, prin publicarea versurilor mele în Ungaria, cu toate că în acest sens nu am primit autorizație în România”.
Poeziile lui Béla Markó au ajuns, totuși, în redacțiile din Ungaria cu ajutorul prietenilor săi, care „aduceau cărți în România și plecau cu manuscrisele noastre”.
Viziuni ale fostului președinte
Potrivit fostului președinte al UDMR, autonomia poate reprezenta o soluție pentru minorități.
„UE este prea diversă ca să funcționeze pe baza unor reguli unitare”, a precizat Markó.
La întrebarea, cum ar trebui să arate autonomia Ținutului Secuiesc, Béla Markó a răspuns:
„Desigur, nu poate fi stat în stat, însă trebuie acordate mai multe competențe Ținutului Secuiesc, printre care ar trebui asigurat un buget serios și posibilitatea de a dispune asupra instituțiilor culturale și de învățământ. Maghiarilor din Transilvania ar trebui să li se asigure șanse egale, similare cu cele care beneficiază românii, ceea ce nu ar fi atât de complicat, mai ales în Ținutul Secuiesc. Maghiarii din Transilvania primesc și în prezent un sprijin material semnificativ din Ungaria, însă acest sprijin de multe ori înlocuiește sprijinul bugetar al României. Este mare nevoie de ajutorul Ungariei, dar ceea ce se poate obține de la București, trebuie luat de aici, iar ceea ce vine din Ungaria trebuie folosit pentru asigurarea egalității de șanse”.
Politica maghiară și română…
La întrebarea, dacă are încredere mai mare în poezie, decât în politică, Béla Markó a răspuns:
„Una din cauzele plecării mele din viața politică a fost aceea că nu prea am mai avut încredere în politică. Nu m-am schimbat eu, ci natura politicii, care a alergat spre populism. Nu numai în Ungaria și România, ci în întreaga lume, ceea ce nu mai este terenul meu. Mai degrabă am încredere în artă, în literatură, în special în poezie. Poezia, precum politica, este o reflexie. Azi, pentru mine, poezia este o reflexie mai autentică. Așa că scriu…”
Sursa: 24.hu
Traducerea: Balázs Magdolna
Foto:evz.ro