Cu toate că azi regulile căsătoriei sunt mult mai flexibile, în multe locuri din lume schimbarea numelui de familie a soției este încă un element important al instituției căsătoriei.
Datorită legilor moderne și a promovării egalității de gen, în anumite țări ale lumii schimbarea numelui după căsătorie numai este obligatorie. De exemplu, la Quebec femeile au posibilitatea să își păstreze numele de dinaintea căsătoriei încă din 1981, iar în Grecia, din 1983.
Sunt și unele țări dezvoltate, cum ar fi Australia, SUA și Regatul Unit, în care numărul femeilor care după căsătorie preiau numele de familie a soțului este destul de mare, în ciuda faptului că aceasta nu este prevăzută de lege. În schimb, potrivit legilor Japoniei, unul din soți trebuie să preia numele celuilalt, însă doar 4% dintre bărbați sunt dispuși să preia numele de familie al soției.
Ce spun feministele despre această tradiție?
Pe vremuri, schimbare numelui după căsătorie a însemnat că femeia a devenit membru al unei noi familii. Multe feministe susțin că până când căsătoria va râmăne în această formă învechită nu va reuși să asigure egalitatea pentru cei care trăiesc într-o relație heterosexuală. Și nu va reuși, pur și simplu, din cauza că femeile renunță la numele lor de familie, la independența și libertatea lor pentru a deveni parte a societății patriarhale.
În 2013, Facebook a realizat un sondaj de opinie la solicitarea ziarului britanic The Sunday Times. Din datele sondajului a rezultat că femeile mai tinere aleg o soluție de mijloc, adică se căsătoresc, dar nu preiau numele soțului.
Pierderea independenței
Preluarea numelui de familie al bărbatului nu este doar o schimbare metaforică. În multe țări ale lumii căsătoria nu este o chestiune de alegere, ci înseamnă pierderea independenței de dinaintea căsătoriei. În țările respective este neobișnuit chiar și faptul că o femeie are un cont bancar propriu. Ideea este că o femeie are nevoie de un cont bancar pentru a rămâne egală, independentă și liberă față de soț.
Feministele au luptat secole la rând pentru libertatea femeilor, însă azi am ajuns în situația în care spunem că femeile sunt ”prea” independente. Interesant este că în cazul nici unui bărbat nu se pune problema că ar fi ”prea” independent, dar dacă pentru o femeie este importantă cariera și are și o identitate proprie față de soțul său, este deja ”prea”. Situația este și mai complicată dacă o femeie vrea să rămână independentă prin păstrarea numelui său de dinaintea căsătoriei – sau alege să trăiască singură și fără copiii.
Dacă nu ne conformăm tradiției și ne vom păstra numele nostru de fată, în multe locuri va trebui să ne confruntăm cu probleme. Societatea nu este pregătită pentru a accepta familiile în care soția poartă alt nume decât pe cel al soțului. Cum se poate ști, de exemplu, cu ocazia unei călătorii că ei sunt împreună? Cum pot ei să dovedească la graniță că minorii aparțin amândurora?
Concluzia
Multe căsătorii se termină cu divorț. Așadar, este de imaginat că la un moment dat trebuie parcursă întreaga procedură privind schimbarea numelui. Desigur, se poate întâmpla ca situația să nu evolueze în direcția divorțului și să avem o căsătorie ”până când moartea ne va despărți”.
Sursa: hvg.hu
Traducerea: Péterfy Tünde
Foto:hvg.hu