E primăvară, e primăvară, primăvară frumoasă, …
E primăvară! Ai auzit? Uită-te la vântul de primăvară care înconjoară
Mireasma de câmp…
Fiecare copil este plin de un râs entuziasmat, de bunăvoință!
E primăvară, e frumos! Cerul răsună! …
Scoate-ți inima cu mugurii –
Vântul de primăvară iese din plămânii noștri!
(E primăvară! Frumos!, Primăvara anului 1924)
Îmi încep gândurile prin citarea rândurilor de primăvară ale poetului Attila József cu ocazia Zilei Poeziei Maghiare, care este sărbătorită de națiunea maghiară în fiecare an din 1964, de ziua de naștere a poetului, pe 11 aprilie.
Comemorările aniversare oferă întotdeauna ocazia de a acorda mai multă atenție limbii noastre materne, tradițiilor noastre, de a ne întări conștiința națională, de a prezenta și de a transmite valorile noastre spirituale și materiale care ne evocă trecutul. Înainte de Ziua Poeziei Maghiare, putem aduce un omagiu mai ales cu poezii care exprimă dragostea de limba maghiară, iar acum mai cu seamă prin rândurile lui Attila József, precum următoarele gânduri elocvente pe care le-a pus pe hârtie în 1935: ”merită să lucrezi corect, frumos, așa cum merge steaua pe cer ”.
Cu ocazia Zilei Poeziei Maghiare, să păstrăm și în viața noastră de zi cu zi haotică acel spirit, conform căruia putem crede în noi înșine, în semenii noștri, în națiunea noastră, în dăinuirea și transmiterea culturii și a limbii noastre materne, precum și în armonia lumii. În fiecare zi să facem ceva ACOLO unde suntem, astfel încât și în viitor să putem sărbători Ziua Poeziei Maghiare cu dragoste adevărată.
Prezent, trecut, viitor
Ochii mei privesc în trecut ezitant
Doar pentru un minut! Sunt urmăriți de prezent,
Nu se pot odihni pe vechile amintiri,
Revin din nou, necontenit.
Prezentul, oh! prezentul m-a rănit întotdeauna,
A mers într-acolo mergem eu,
Presărându-mi cu spini drumurile mele
Și mi-a luat speranța și fericirea.
Nu mi-l putea lua, deși m-a chinuit mult
– Se întâmplă toate astea, precum este scris –
Nu mi-l putea lua, nu, viitorul de la mine.
Viitorul ajută pe drumul spinos;
Cel suferind va fi glorificat în viitor;
Viitorul îmi arată calea!
(Attila József, 15 aprilie 1925)
Éva Nagy, București