Potrivit unei declarații date publicității recent de Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România, limba română nu este o limbă străină și prin urmare nu ar trebui predată ca limbă străină.
L-am întrebat pe președintele Uniunii, Botond Burus-Siklódi, cum ar trebui organizat procesul de predare a limbii române pentru ca acesta să fie mai eficient: prin alocarea unui număr de ore mai puține, planificate pe o perioadă mai lungă de timp sau prin mai puține ore, planificate pentru o perioadă mai scurtă de timp, respectiv în mod intesiv?
”În declarația noastră actuală nu ne-am aplecat în profunzime atât de mult asupra posibilităților de predare a limbii române. În definirea misiunii, Uniunea noastră a stabilit că pentru noi este o chestiune de importanță strategică ca elevii – care apațin minorităților în general, dar în primul rând cei care aparțin minorătății maghiare – să învețe limba română. Conform acestei dorințe ne-am formulat întotdeauna declarațiile, respectiv opiniile noastre cu privire la predarea limbii române. Declarația noastră publicată acum se referă la simularea examenului de evaluare națională, care a avut loc recent din diferite discipline, cu scopul de a primi un răspuns cu privire la nivelul de pregătire a elevilor în special în limba și literatura română, în perspectiva organizării în viitorul apropiat a examenului de evaluare națională. Noi la această simulare am reacționat în declarația noastră, aceste rezultate le-am analizat și am tras anumite concluzii, în special din rezultatele examenului din limba și literatura română. Examenele de simulare s-au încheiat cu rezultate relativ slabe, nu doar din limba română, ci și din celelalte două materii, ceea ce nu este o noutate, deoarece noi constatăm acest lucru în fiecare an. Desigur, aceste rezultate pot fi asociate în acest an cu condițiile în care elevii s-au pregătit la aceste examene. Așa cum am spus, noi în declarația noastră ne-am concentrat exclusiv asupra predării limbii române, deoarece acesta este primul an în care limba română s-a studiat și în clasele superioare pe baza unor programe speciale, și anume pe baza programului special elaborat pentru minorități. Evident aceasta ar putea fi o etapă importantă în stăruința ministerului și a politicii educaționale în realizarea acestei schimbări în urmă cu patru ani, iar acum este timpul să culegem roadele ultimei perioade. Acum am ajuns la finalul unui ciclu și, evident, am așteptat și așteptăm cu interes alte rezultate în comparație cu cele anterioare produse de elevi pe baza vechiului curriculum, și tocmai în legătură cu această așteptare și rezultatele examenului care se conturează ne-am formulat constatările noastre, care sunt menționate în declarația noastră”.
La întrebarea, dacă poziția Uniunii Cadrelor Didactice Maghiare din România este luată în considerare, respectiv dacă sunt discutate la nivelul Ministerului Educației, în special cu Secretariatul de Stat pentru învățământul în limbile minorităților, președintele Uniunii a subliniat:
”Se poate spune că această relație cu Secretariatul de Stat pentru învățământul în limbile minorităților, respectiv cu domnul secretar de stat, Zoltán Kallos, a devenit zilnică, și de sigur ne consultăm și în acest subiect și suntem de acord în chestiunile profesionale de bază. Noi alt scop nu avem, decât să facem auzită vocea profesiei, deoarece aceasta este – așa cum am semnalat mai sus – o chestiune de importanță strategică și noi am dori dacă s-ar face progrese în acest sens. În declarația noastră am atras atenția asupra faptului că noi considerăm că este imperios necesar alcătuirea unui set de programe cuprinzătoare de formare profesională, începând cu educatoarele și până la profesorii care predau limba română în clasele I-IV (profesoare, care în urmă cu câțiva ani s-au confruntat cu o situație scandaloasă, când nu li s-a mai permis exact la începutul anului școlar predarea limbii române la clasele I-IV), în clasele V-VIII și, desigur, și în liceu. Așadar, subiectul central este problemtica privind predarea cu succes a limbii române, iar asupra acestei chestiuni revenim mereu. Răspunsul la această chestiune trebuie să implice atât educatoarele, cât și învățătorii, societatea profesorală, managementul și supravegherea domeniului. Din acest considerent am subliniat, solicitat și reiterat acest aspect de importanță strategică, respectiv importanța formării profesională. Credem că nu suportă amânare stabilirea acelor programe, în colaborare cu instituțiile respective (ministerul, instituții de formare profesională, universități, școli superioare) și prin luarea în considerare a vocii profesiei, care vor înlesni predarea limbii române prin aplicarea – dacă este nevoie și unde va fi nevoie – a procedurilor metodologice de predare a limbilor străine. Noi începem predarea limbii române încă la nivelul grădiniței, iar educatoarele noastre sunt foarte ambițioase în această privință, se străduiesc să se folosească de toate oportunitățile pentru a avea succes în acest sens. Desigur, planificatul program trebuie să se refere și la ele. Tranziția de la grădiniță la școală presupune continuarea competențelor lingvistice dobândite de copiii. Cred că problema nu este cu modul de abordare. Problema predării și învățării limbii române ridică situații și probleme cu o structură deosebit de delicată, stratificată, care se suprapun. Există medii în care învățarea limbii române nu reprezintă o problemă, deoarece copilul învață limba română, pur și simplu, pe stradă, în locurile de joacă, iar la școală doar aprofundează sau completează în termeni științifici competențele lingvistice pe care de altfel le poate dobândi din mediul său apropiat. Dar știm bine că sunt și elevi – și foarte mulți – care trăiesc într-un mediu lingvistic (și aici mă gândesc în primul rând la Ținutul Secuiesc, dar nu numai, deoarece și în Partium și în Transilvania Centrală există regiuni) în care copiii se întâlnesc cu limba română foarte rar sau deloc, respectiv doar în cadrul orelor de limbă română, fiindcă mediul lor imediat nu crează posibilitate pentru aceasta. Și atunci este evident că trebuie să facem o diferență, trebuie aplicate alte metode într-un mediu dat decât în altul. De aceea considerăm că este importantă diferențierea și subliniem că în comunitățile izolate din punct de vedere lingvistic sunt necesare metodele folosite în cazul învățării limbilor străine, aceste metode au fundamentare științifică, respectiv legitimitate”.
La întrebarea, în ce măsură sunt motivați elevii maghiari, sau mai bine zis părinții acestora ca și copiii lor să învețe limba română, Botond Burus-Siklódi a menționat:
”Eu, aici, acum, nu mă pot baza pe cercetări statistice. Cu siguranță, cei care se ocupă de acestea ar putea prezenta cifre exacte în acest sens, ar putea arăta nivelul de motivare cu date cuantificate. În schimb, constatăm pe baza relațiilor noastre cu părinții și elevii că toată lumea consideră că învățarea limbii române este foarte importantă, sunt conștienți că fără cunoașterea limbii române nu vor reuși nici în viața de zi cu zi. Dacă ei trăiesc și lucrează într-un mediu în care trebuie să se comunice și în limba română, de exemplu în mediul de afaceri sau pentru succesul lor în viața cotidiană, este indispensabil învățarea limbajului de mediu. Părinții și elevii se străduiesc în această direcție. Cred că motivarea, ca forță motrice, în majoritatea cazurilor există, atât din partea elevilor, cât și din partea părinților. Așadar, constatăm destul de frecvent o atitudine pozitivă. Desigur sunt și excepții pe care eu le consider posibile”.
Președintele Uniunii Cadrelor Didactice Maghiare din România astfel a comentat educația online:
”Este clar că în anul care a trecut am fost nevoiți să reevaluăm în multe privințe abordarea noastră față de lumea online, față de învățământul online. Este clar că viitorul se îndreaptă în această direcție, spre lumea digitală, și chiar dacă nu integral, dar anumite părți ale educației a trebuit transferate în spațiul virtual. Aceasta trebuie luată în considerare. Desigur, această trecere trebuie să aibă loc după o pregătire corespunzătoare. Nu poate afecta acele domenii – unde nu este eficientă, ba mai mult, nu este deloc recomandată învățarea online – în care copiii învață elementele de bază ale socializării, și aici mă gândesc la copiii mici, de grădiniță, la clasele I-IV. Însă, trebuie să observăm că pe măsură ce avansăm în timp și în nivelurile educaționale, se deschid tot mai multe oportunități în care educația online își are locul. De această posibilitate trebuie să ne folosim în mod inteligent, deoarece credem că în multe cazuri această formă de educație poate fi pentru copii și un mijloc de înlesnire a procesului educațional. Iar viitorul este al copiilor, de aceea trebuie să facem totul ca învățarea online să fie creată în beneficiul lor. Nu putem ignora acest lucru, acesta, împreună cu avantajele și dezavantajele aparente sau reale, cu consecințele sale, arată cu siguranță în direcția unei schimbări profunde de paradigmă și viziune, ceea ce și noi, pedagogii, trebuie să le luăm în calcul”.
Interviu realizat de: Balázs Magdolna
Foto: kronikaonline.ro