Alegerile parlamentare din Ungaria, care au avut loc pe 3 aprilie, s-au încheiat cu – rezultate „istorice”. Totul este istoric. Alianţa FIDESZ-KDNP (Partidul Popular Creştin Democrat) – aflat la guvernare de 12 ani – a repurtat o victorie istorică. La rândul său, opoziţia unită, formată din şase partide, a suferit o înfrângere istorică.
Ca să avem o opinie mai aproape de realitate în ceea ce priveşte corectitudinea alegerilor, respectiv păstrarea caracterului secret al votului, ar trebui să vedem, mai întâi, dacă au fost corecte circumstanţele campaniei electorale, respectiv ale alegerilor. Trebuie să recunoaştem că nu există alegeri sută la sută democratice.
Viktor Orbán a desfăşurat o campanie electorală masivă şi s-a concentrat exclusiv asupra pericolului reprezentat de război. De altminteri, sloganul premierului a fost „război sau pace”, ceea ce a devenit ulterior miza majoră a alegerilor.
Nucleul întregii campanii electorale a FIDESZ şi a lui Viktor Orbán a fost războiul, respectiv asigurarea unei asistenţe umanitare refugiaţilor ucraineni care fug din calea războiului în Ungaria, dar şi în alte ţări, respectiv netrimiterea armelor şi militarilor în Ucraina, şi nepermiterea tranzitării teritoriului ţării de către transporturile de armament. Această atitudine a avut un efect major asupra oamenilor, majoritatea fiind convinşi că Orbán gestionează excepţional această situaţie, precum şi problema asigurării securităţii energetice a ţării, în comparaţie cu contracandidatul său la funcţia de premier al ţării, Péter Márki-Zay, care a pledat pe tot parcursul campaniei sale electorale pentru trimiterea armelor şi militarilor în Ucraina. Ceea ce ar fi însemnat implicarea Ungariei în război, aşa cum au susţinut şi autorităţile ungare. Un alt subiect care a avut, de asemenea, un efect pozitiv pentru FIDESZ a fost cel privind lupta împotriva imigranţilor.
Cele două subiecte, mai ales ultimul, au acaparat întreaga atenţie a publicului, pentru care alte probleme au fost mai puţin importante. Aşa cum a spus şi Viktor Obán la un eveniment de încheiere a campaniei sale electorale, care a avut loc la Székesfehérvár, „ne-a lovit trăznetul, adică războiul ruso-ucrainean, şi s-a schimbat întreaga campanie electorală, în loc să vorbim despre ce am făcut în ultimii 12 ani şi ce vrem în viitor, a trebuit să ne concentrăm asupra situaţiei create de război”. Acum, dincolo de război, majoritatea oamenilor nici nu vor să audă sau nici nu ştiu altceva decât FIDESZ şi Viktor Orbán, ceea ce este valabil atât în rândul maghiarilor din Ungaria, cât şi în rândul maghiarilor de dincolo de graniţele Ungariei, cum ar fi în Transilvania sau în Serbia.
Aici, înainte de vot, alegătorii cu drept de vot sunt „bine instruiţi” cu cine trebuie să voteze. Mai cu seamă în mediul rural, unde, de exemplu, un primar ştie mai bine cu cine trebuie mers mai departe. Aici oamenii nici nu cunosc alt partid decât FIDESZ, nici măcar nu ştiu să numească o altă formaţiune politică. În aceste aşezări, cred că ajunge un reprezentant al statului la fiecare patru ani, când au loc alegeri locale şi până când este instalat primarul, în rest cu Dumnezeu înainte.
Şi atunci putem afirma ferm că alegerile au fost libere? Ca să nu mai amintim de scandalul care a izbucnit în ajunul alegerilor cu buletinele de vot prin corespondenţă aruncate pe un teren transformat în depozit ilegal de deșeuri, în comuna Livezeni, de lângă Târgu Mureș, Sau despre modul în care a fost colectată o parte din buletinele cu voturi exprimate în Transilvania, pentru a fi retrimise la adresa Biroului Electoral Naţional din Ungaria. De exemplu, aceste buletine puteau fi lăsate la casele unui mare lanț de supermaketuri, de unde erau colectate de reprezentanţii UDMR, care, de altminteri, i-au avertizat pe alegători să nu aibă încredere în Poşta Română.
În ceea ce priveşte opoziţia unită, care, pe cât de unită este, pe atât de polarizată a fost în timpul campaniei, aceasta nu s-a concentrat asupra unor chestiuni importante, cum ar fi sănătatea sau învăţământul, ci a încercat să se adreseze alegătorilor indecişi. Şi din acest motiv, candidatul său la funcţia de premier, Péter Márki-Zay, a rămas singur în campania electorală. El a făcut mai mult campanie acasă, dar nici acolo nu la nivel naţional, şi mai puţin în afara graniţelor Ungariei. În Transilvania, la Cluj-Napoca, a ajuns acum, în martie, după mare efort, după ce opt lideri maghiari ai administraţiilor publice locale din România au refuzat să îl primească, la sfârşitul anului trecut. Şi nici la întâlnirea cu publicul, la Cluj-Napoca, cei prezenţi nu au înţeles mare lucru despre programul opoziţiei, dar chiar şi mesajul candidatului către maghiarii transilvăneni a fost fără consistenţă, cu alte cuvinte, clujenii nu au înţeles aprope nimic.
Márki-Zay nu a fost, de exemplu, nici în Serbia, unde majoritatea maghiarilor au votat cu FIDESZ. Acum Márki-Zay este ţapul ispăşitor pentru eşecul opoziţiei la alegeri, deoarece nimeni nu vrea să îşi dea demisia, nici preşedintele Jobbik, Péter Jakab, şi nici preşedintele Coaliţiei Democratice (DK), Ferenc Gurcsány, între aceste două partide fiind alianţa cea mai puternică în cadrul opoziţiei. Opoziţia este dominată de ani de zile de Gyurcsány şi, probabil, aceasta este şi cauza înfrângerii în serie a opoziţiei la ultimele alegeri. În acest context, Péter Márki-Zay, nu va prelua, probabil, mandatul parlamentar – ceea ce a şi spus în timpul campaniei: că dacă va pierde alegerile, va renunţa la mandat -, deoarece, neavând partid, ar trebui să se aşeze în rândul grupului formaţiunii “Dialog pentru Ungaria”, în Legislativul de la Budapesta. Dat fiind faptul că nu face parte din acest grup parlamentar, cu greu ar putea fi chiar şi lider de grup sau eventual cu greu ar putea obține un post de membru al unei comisii parlamentare sau o funcţie de președinte de comisie. Aşadar, va rămâne probabil, în continuare primarul oraşului Hódmezővásárhely şi va înfiinţa propriul său partid. Rămâne de văzut.
Székely Dénes
Foto: fanatik.ro