Foto:www.szatmar.ro
România, care se defineşte ca stat naţional unitar şi indivizibil, de religie ortodoxă într-un procent de peste 85%, va fi condusă, în urma alegerilor din 16 noiembrie, de un cetăţean de naţionalitate germană şi de religie luterană, în persoana lui Klaus Iohannis, primar al Sibiului, preşedinte al Partidului Naţional Liberal (PNL), candidat la funcţia supremă în stat din partea Alianţei Creştin Liberale (ACL), informează MTI.
Din scurta sa bibliografie, publicată pe site-ul politicianului în vârstă de 55 de ani, rezultă că acesta provine dintr-o familie de naţionalitate germană din Transilvania cu condiţie modestă. Cu toate că părinţii săi au emigrat în Germania – ca şi zeci de mii de alţi etnici germani compatrioţi -, Klaus Iohannis susţine că niciodată nu a avut intenţia de a părăsi pământul natal. Televiziunea de ştiri Digi 24 menţionează într-un film-portret realizat despre Klaus Iohannis că acesta a spus: pentru faptul că a rămas aici, în România, un rol decisiv l-a avut şi originea sotiţei sale, Carmen, care este româncă.
Iohannis a obţinut diploma de licenţă la Facultatea de Fizică a Universităţii Babes-Bolyai în 1983, după care câţiva ani a lucrat în provincie ca profesor, iar mai târziu a predat la şcoala de limbă germană, în cara a învăţat şi el, respectiv la Gimnaziul Samuel von Brukenthal. După schimbarea de regim din decemberie 1989, a intrat în organizaţia minorităţii germane, respectiv în Forumul Democratic German din România (FDGR).
Potrivit unui lider al FDGR, la sfârşitul anilor ’90, conducerea oraşului din acea vreme a solicitat o propunere din partea FDGR pentru ocuparea unui post de inspector şcolar, de naţionalitate germană. Astfel a devenit Klaus Iohannis inspector, după care inspector şcolar general.
În 2000, când s-a pus problema că şi această organizaţie a germanilor ar putea desemna un cadidat la funcţia de primar al Sibiului, oraş fondat de saşi, Iohannis a fost ales de FDRG, deoarece era singurul care avea experienţă în domeniul administraţiei publice. Însă, şi pentru Forumul Democratic German din România a fost o mare surpriză că populaţia oraşului, care într-un procent de 95% este de naţionalitate română, l-a votat pe candidatului comunităţii germane. În schimb, sub conducerea lui Iohannis, oraşul Sibiu a început să se dezvolte spectaculos, au venit foarte mulţi investitori străini, iar în 2007 Sibiul a fost declarat Capitală Culturală Europeană. De atunci, Klaus Iohannis a fost reales de trei în funcţia de primar, cu peste 70% dintre voturile exprimate.
Primarul oraşului transilvănean a fost introdus în marea politică de la Bucureşti de fostul preşedinte al PNL, Crin Antonescu. Klaus Iohannis a fost propus, în 2009, la funcţia de premier, la iniţiativa lui Crin Antonescu, de social-democrați şi liberali, care s-au solidarizat împotriva lui Traian Băsescu. Primarul Sibiului a renunţat la funcţia de preşedintel al FDGR şi a intrat în PNL, unde a fost ales din prima clipă vicepreşedinte al acestei formaţiuni politice, în februarie 2013, tot la propunerea lui Crin Antonescu. În acest an, Crin Antonescu a întors spatele social-democraţilor conduşi de Victor Ponta şi s-a solidarizat cu Partidul Democrat Liberal (PDL), de orientare centru-dreapta, împotriva stângii, după care a demisionat din funcţia de preşedinte al PNL. În luna iunie a acestui an, Klaus Iohannis a fost ales, fiind cel mai popular politician, în funcţia de preşedinte al PNL.
Sondajele de opinie au prezis chiar de atunci că va avea cele mai mari şanse de a-l învinge la alegerile prezidenţiale pe Victor Ponta. În asemenea condiţii, nu a fost nicio surpriză că Iohannis a fost candidatul desemnat din partea alianţei electorale ACL formată din PNL şi PDL. Rivalii politici al săi au încercat să se folosească de originea sa germană pentru a-l denigra, precum şi pentru a pune sub semnul îndoielii loialitatea sa faţă de România. Acest subiect a fost un element care revenea mereu în discuție în timpul campaniei electorale a premierului Victor Ponta.
Analiştii politici sunt de acord în unanimitate că în cariera politică a lui Iohannis un factor hotărâtor a fost şi originea sa germană, deoarece el este o persoană „care vorbeşte puțin şi foarte serios”, ceea ce pentru români este întruchiparea „mitologiei germane”. Saşii au venit în Transilvania în urmă de peste 800 de ani, de pe teritoriul german din apropierea Luxemburgului şi Belgiei (fiind convertiți la luteranism în noua patrie), iar șvabii catolici au fost aşezaţi în Banat, în secolul XVIII-lea, de împărăteasa Maria-Tereza a Austriei.
În timpul celui de-al doilea război mondial, mareşalul Antonescu a încheiat o înţelegere cu liderul Germaniei, Adolph Hitler, potrivit căreia germanii din România se puteau înrola în Armata Germană (Wehrmacht), și mulţi dintre supravieţuitorii acestora nu s-au mai întors acasă. Iar, cei care au rămas acasă, o parte au fost deportaţi de comuniști, la ordinul Uniunii Sovietice, în Siberia, la „munca de reconstrucție”. Astfel că, la începutul anilor 1950, numărul germanilor din România ajunsese la jumătate. Mai târziu, România comunistă, condusă de Nicolae Ceauşescu, a cerut pentru etnicii șvabi şi saşi din România, o sumă de bani ca despăgubire (pentru procesul de pregătire al acestora), din partea Republicii Federale Germane, care – potrivit radioului public german – ar fi achitat peste un miliard de mărci, în perioada 1968 – 1989, pentru aprobarea plecării etnicilor din România (aceștia fiind, după câte se pare, persoane cu calificare înaltă, țăranii sași fiind proverbiali pentru dragostea lor față de locurile transilvănene natale). Până în anul 1990, numărul germanilor din România a scăzut la un sfert de milion. După acest an, a urmat un exod masiv către Germania al etnicilor germani rămași, astfel că, dacă în perioada dintre cele două războaie mondiale, în România trăiau 800 de mii de germani, azi numărul lor abia atinge 36 de mii. Românii vorbesc cu recunoştinţă despre perioada de mândrie națională dintre 1866-1947, a domniei dinastiei de Hohenzollern. Astfel că, în realitate, reprezintă un fapt neașteptat, dar nu fără explicații, prezența în fruntea ţării, în 2018, la centenarul înfăptuirii României Mari, a unui preşedinte de origine germană.
Traducerea: Balázs Magdolna