Într-o duminică însorită de toamnă (2 oct.), am sărbătorit, fără aparteneţă confesională, ZIUA MONDIALĂ A PERSOANELOR AJUNSE LA O VÂRSTĂ FRUMOASĂ (1 oct.), după o slujbă oficiată la Biserica Reformată II, din Bucureşti.
În 1991, Adunarea Generală a Națiunilor Unite (ONU) a declarat ziua de 1 octombrie drept Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice. În zilele noastre în lume sunt aproximativ 600 de milioane de oameni cu vârsta de peste 60 de ani, iar numărul acestora se poate chiar dubla până în 2025, motiv pentru care vârstnicii pot ajuta foarte mult prin transmiterea experiențelor lor, într-o lume care îmbătrânește rapid. Bătrânețea este ordinea Vieții, cu înțelepciunea şi experiențele sale bogate, este ARMONIA:
„O, ce bine să trăiești atât de liniștit…
Să nu te aștepti la nimic, să nu ceri nimic,
De a primi necontenit beneficii spirituale. De a nu striga şi a nu râde,
a da de bunăvoie ceea ce este luat și de a zâmbi în viaţa trecătoare.
Pentru că aceasta este un mare, mare dar al păcii,
Împlinirea este o intenție divină,
O bucată strălucitoare de cer, care a coborât pe pământ…”, a scris poeta reformată Ilona Dömötör (1899-1982).
Stimaţi Vârstnici! În numele Asociației Prezbiteriene și al Asociației Femeilor, vă salut cu căldură în această sărbătoare. Fiecare generație are o sarcină și o datorie de îndeplinit, astfel încât fiecare persoană în vârstă să aibă o bătrânețe demnă, un rol și un loc în societate. În același timp, puterea relațiilor umane și puterea de dăinuire a micilor noastre comunități sunt importante. Această putere este intensă pe măsura în care noi putem acorda atenție, timp şi grijă bătrânilor noștri. Această forță ține fiecare comunitate unită, le adună laolaltă la intervale de timp. Aşadar, faptul că această comunitate există, trăieşte și funcționează, înseamnă că ACEASTĂ forță este prezentă aici. Ziua Vârstnicilor nu poate fi niciodată doar o singură zi de sărbătoare. Considerăm că respectarea persoanelor în vârstă și îngrijirea lor sunt datoria noastră publică, izvorâtă din inimile noastre, pe tot parcursul vieții noastre. Şi în toate calităţile noastre: copii, părinți, bunici, profesioniști și oameni de rând, într-un cuvânt: ca OM.
Dragii noştri Vârstnici! Vă datorăm mulţumiri pentru că ne-aţi creat și ne-ţi asigurat – celor mai tineri, copiilor noştri – cu sudoarea, lacrimilor voastre, prin muncă grea și sacrificiu, în vremuri grele, condiţii ca noi să putem învăţa, munci, dezvolta și călca pe urmele voastre. Mulţumim lor că au luptat pentru noi, şi-au asumat tot ce le-a dat viaţa, Bunul Dumnezeu. Bătrânețea este o etapă foarte importantă a vieții, un dar pentru cei care ajung la bătrâneţe și își pot trăi esența. Și esenţa este că în prim-plan se află ceea ce contează și ceea ce este cu adevărat valoros, şi nu aparențele. Sunteți posesorii artei iubirii, cunoaşterii, răbdării și înțelegerii, iar relațiile personale și comunitățile sunt necesare pentru acestea. Mulțumim pentru toate valorile pe care le-ați păstrat și pentru tot ceea ce ne transmiteţi şi ne îmbogățiţi.”
În încheierea gândurilor mele am salutat congregația prin câteva versuri, apoi i-am înmânat un „coș de dragoste” curatorului parohiei pentru „ospăţul festiv al iubirii”. La rândul său şi curatorul Zoltán Égető i-a salutat pe vârstnici și a mulțumit cu cuvinte amabile și cu un buchet de flori pentru gândurile adresate lor. În continuare, educatoarea Noémi Losonci i-a încântat pe sărbătoriți cu sunetul citerei și a cântecelor. Pedagogul Liceului Ady Endre a reprezentat școala maghiară din capitală alături de directoarea Olga Trif. Mulţumim pentru cooperare.
În numele Clubului Vârstnicilor din Bucureşti, preşedintele Mária Bakó, profesoară pensionară, s-a adresat celor prezenţi. Iar Tatu Kosz Piroska, membră a bisericii, i-a salutat pe contemporanii săi printr-o poezie. Sărbătoarea s-a încheiat cu o „ospăţul festiv al iubirii”, într-o atmosferă veselă şi bună. Mulțumim că sunteți împreună cu noi. Sănătate şi mulţi ani frumoşi le dorim persoanelor vârstnice! Soli Deo Gloria!
Dr. Éva Nagy,
Vicepreşedinte al Asociaţiei Prezbiteriene a Protopopiatului Reformat din Braşov
Jenő Dsida:
Te chem să trăiești
Ascultă ce șoptește viața
te cheamă să trăiești iar și iar.
Nu te uita înapoi la drumul noroios
lasă totul să fie clar în fața ta.
Ridică-ți capul, vezi frumosul
lumina ta să ardă în albastrul ochilor tăi..
În sfârșit, vezi că eşti iubit
chiar și atunci când râd
fiindcă le aduci zâmbetul pe buze,
recunoaște-te în ele!
Nu regreta niciodată, dacă doare
Doar aşa găseşti putere.
Și ce provoacă durere acum
mai târziu nu te va preocupa.
Crede-mă, știu că doare
dar trebuie să credem mereu.
Ia-mă de mână dacă simţi
că viața îți iese din inimă.
Nu mai căuta unde ai greșit
nu plânge pentru ceea ce nu ai făcut.
Vino cu mine, te chemi să trăiești
să speri chiar și cu inima însângerată…