Au trecut aproape opt decenii de când membrii comunității evreiești din Odorheiu Secuiesc au fost adunați și trimiși în lagărele morții. Puțini au supraviețuit iadului Holocaustului, iar mai târziu o mare parte dintre acești câțiva evrei au emigrat în Israel. O minoritate, ai cărei membri au fost o vreme modelatorii vieții orașului, la fel ca și alți locuitori, a dispărut, iar memoria lor a fost uitată.
Filmul documentar, realizat de Zoltán Fecső, încearcă să completeze tocmai acest gol. Filmul a fost prezentat săptămâna trecută, miercuri seara, la Casa de Cultură a oraşului, în prezenţa unui public numeros. Nu întâmplător a avut loc premiera în această zi: după ce bărbații care au fost deportați în lagărele de muncă forţată, evreii care au rămas în oraş, respectiv 277 de persoane, au fost adunați în urmă cu 79 de ani, în această zi din 1944, și au fost duși mai întâi la Târgu Mureş, iar apoi deportaţi la Auschwitz. Doar 38 dintre ei s-au întors acasă.
Comunitatea evreiască a dispărut aproape complet din oraș și – așa cum spune istoricul Attila Gidó în film – în pofida faptului că această comunitate a fost asimilitată, mai degrabă evreii laici au contribuit semnificativ la urbanizarea orașului, la dezvoltarea industrială, economică și culturală a așezării, însă memoria lor s-a pierdut și din conștiința publică timp de decenii.
Atenția a fost îndreptată către minoritatea dispărută pentru prima dată la aniversarea a 75 de ani, când la o comemorare în aer liber organizată de Muzeul Haáz Rezső a fost evocată istoria foștilor cetățeni ai orașului, care în multe cazuri s-a încheiat tragic. Ideea filmului a început să prindă contur acum patru ani. Filmările au început în 2019, dar pandemia a rescris planurile, împiedicând călătoriile necesare. În acest timp însă, a avut loc culegerea datelor, cercetarea s-a desfăşurat printre datele a aproximativ 15 instituții de cultură, în muzee și arhive, după care imediat cum a fost posibil au început filmările, în Israel, Budapesta, Macău, Auschwitz și Târgu Mureş. Filmul de aproape două ore parcurge în detaliu evoluţia destinului comunității evreiești din Odorheiu Secuiesc, până la atitudinea descendenților, care deja locuiesc în altă parte, faţă de Odorheiu Secuiesc, tocmai de aceea se intitulează: „Aşa cum merge ceasul”.
La realizarea acestui film documentar al Asociației „Székelyföldi Studio” (Studioul din Ţinutul Secuiesc) au contribuit cu sume importante companiile private locale și persoane fizice, iar prin lansarea unei licitaţii, proiectul a fost susţinut de Primăria Odorheiu Secuiesc şi Insitutul Cultural Român.
Producătării filmului parcurg destinul comunității evreieşti din Odorheiu Secuiesc din prima jumătate a secolului al XIX-lea, cea mai importantă perioadă fiind, desiguri, anii dintre 1940 și 1944. Un pilon important al filmului îl reprezintă interviurile realizate cu numeroși supraviețuitori și descendenți, precum şi declaraţia lui Ernő Schwächter, care atunci avea 99 de ani şi trăieşte în Israel. Ernő Schwächter a scris și o carte despre suferința evreilor din „Comitatul Odorheiu Secuiesc” sub nazism.
Filmul prezintă un număr mare de documente scrise, cereri oficiale, hotărâri judecătorești, articole din ziare, inclusiv documente necunoscute până acum, prin care putem simți atmosfera vremii. Putem vedea clădirile pe lângă care trecem în fiecare zi, fără să știm cine a locuit acolo, putem vedea locul fostei Case de rugăciune evreiască, unde s-au găsit două plăci memoriale – datorită cercetării efectuate în vederea realizării acestui film. Arhiva unică a Studioului de fotografie Kováts, din Odorheiu Secuiesc, a contribuit, de asemenea, în mod semnificativ la reactualizarea destinelor umane, astfel încât spectatorul să poată face o cunoștință aproape personală cu cei care au fost cândva cetățeni ai Odorheiului Secuiesc ca vecini, prieteni, medici, ceasornicari și comercianți, oraș care la întorsătura tragică a soartei lor şi-a îndreptat privire în altă parte.
Premiera a fost urmată de o întâlnire cu publicul, unde regizorul Zoltán Fecső a spus că personal a fost interesat de ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani în acea comunitate care până în 1940 a fost caracterizată de conviețuire exemplară, însă în 1944 s-a schimbat atitudinea faţă de locuitorii cu credinţa israelită.
„Ne dă de gândit modul în care antisemitismul a căpătat putere într-o așezare în care înainte nu exista așa ceva”, a spus regizorul, care a dorit să prezinte publicului o oglindă obiectivă, de aceea a considerat important să caute și exemple pozitive, când unii membri ai comunității majoritare au încercat să-i ajute pe evrei.
„Acțiunile predecesorilor noștri nu sunt responsabilitatea noastră, dar am de-a face cu modul în care mă gândesc la ceea ce s-a întâmplat și cum le prezint”, a mai afirmat Zoltán Fecső.
Istoricul Attila Gidó a subliniat că responsabilitatea posterității constă în asumarea istoriei și prețuirea memoriei comunității dispărute. La întâlnirea publicului a fost abordată şi ideea privind crearea unui loc memorial permanent, iar aniversarea de anul viitor ar putea oferi chiar o bună oportunitate pentru concretizarea ideii.
Sursa: hargitanepe.ro
Traducerea: Péterfy Tünde
Foto: Hargita Népe