Comentariu realizat de Viktor Zsiday, directorul general al Firmei de consultanţă pentru investiţii Citadella Consulting
.Economia Ungariei intră în epoca de aur
.Economia Ungariei se îndreaptă spre prăpastie
În linii mari, în ultimii ani am auzit aceste două opinii extreme din partea unor cercetători, respectiv din partea unor politicieni experţi în domeniul economiei, fie din cercurile guvernamentale, fie din opoziţie. După o revenire lentă, din 2009, şi în timpul recesiunii declanşate din nou în 2012, scenariile de rău augur păreau mai credibile, însă, după o creştere economică înregistrată în ultimii doi ani, campionii neortodocşi erau convinşi că este clar pentru toată lumea că numai ei au o viziune corectă despre lume.
După părerea mea ambele opinii sunt greşite, cu toate că în spatele acestor argumente există o sămânţă de adevăr. Şi sunt greşite deoarece nu fac o delimitare între perspectivele structurale ale economiei şi evoluţiile ciclice ale acesteia.
Pe scurt, înseamnă că nu este totuna dacă suntem într-o maşină Porsche sau într-un Trabant, cu toate că şi Trabantul poate prinde viteză mai mare pe o pantă, cu un vânt din pupă, aşa cum şi Porsche, în contravânt, spre Himalaia.
De la începutul anilor 2000, economia Ungariei se comportă în mod vizibil ca un Trabant – aceasta fiind situaţia noastră structurală. Sfera statului mult prea ramificată, corupţia, administraţia complexă şi de multe ori inutilă, proverile care apasă munca vie, problemele marilor sisteme de aprovizionare şi multe alte probleme care trăiesc de mult împreună cu noi, sunt factori de frână care în ultimii ani au fost amplificați de mediul creat de legislaţia impredictibilă, de expansiunea capitalismului de stat. Aşadar, avem motive să fim îngrijoraţi, iar în acest sens au dreptate cei neîncrezători.
Prin această structură politico-economică nu se va realiza apropierea de Europa şi nu se va reuşi nici ridicarea nivelului de trai, într-un mod sustenabil, în cazul categoriilor sărace.
Ştim, însă, că şi Trabantul poate merge la fel de bine, mai ales dacă nu trebuie să urce. Numai că în ultimii ani la noi au fost mai multe urcuşuri şi de aceea nici nu am reuşit să avansăm. Economia a fost lovită de un contravânt de care rar am avut parte.
Rectificările guvernamentale (vezi Gyurcsány/Bajnai), care au fost necesare după cheltuielile iraţionale făcute de guvernele lui Medgyessy şi Gyurcsány, au avut un impact major asupra creşterii economiei în perioada 2006-2009. Între timp, desigur, am avut parte şi de criza economică mondială (2008-2009), de îngheţarea sistemelor bancare şi de prăbuşirea pieţelor noastre de export. Şi dacă toate acestea nu ne-ar fi fost sufieciente, a venit peste noi şi criza creditelor în valută care a fost chiar şi în sine o lovitură puternică asupra creşterii economiei ungare, care a fost amplificată de o gestionare diletantă.
Toate acestea au fost încununate de rectificarea brutală, dar necesară, din 2012, care a urmat după cheltuielile făcute de guvern, fără sens, în anii 2010-2011. Nu este de mirare că Trabantul nostru sărac, adică economia ungară, a pufăit doar şi nu a putut să avanseze nici un pas pe pantă şi în contravânt: Azi, PIB-ul nostru nu este mai mare, decât a fost în anul 2006. Văzând acest lucru mulţi s-au gândit că s-a terminat definitiv cu această maşinuţă, că nu va mai porni niciodată. Însă, în anii 2013-2014 ne-a arătat că poate rula foarte bine pe un drum întins.
Da şi nu
Are dreptate cel care spune că perspectivele pe termen lung ale economiei ungare nu sunt bune, dar nu are dreptate, dacă ajunge la concluzia că şi în următorii ani vom avea, în mod necesar, o perspectivă rea.
Şi nu au dreptate politicienii experţi în domeniul economiei, apropiaţi de cercurile guvernamentale, care susţin, pe baza datelor relativ pozitive, înregistrate în ultimii 1-2 ani, că aceste rezultate pot fi clasificate drept o victorie nemaiîntâlnită.
Datorită situaţiei din Europa, care a început să se stabilizeze, a creditelor ieftine şi a fondurilor UE, economia Ungariei a intrat din nouă într-o tendință de creştere, dar asta nu înseamnă că va fi „Ţara Promisă”.
Perspectivele sunt bune pentru 2015, deoarece economia ungară va primi un dublu vânt din pupă: pe de o parte, multe familii vor beneficia de o serioasă diminuare a ratelor bancare, datorită efectului pachetului de măsuri privind creditele încheiate în valută, iar pe de altă parte, datorită scăderii preţului combustibilului, care va însemna diminuarea globală a cheltuielilor de întreţinere, ceea ce va aduce mai mulţi bani în buzunarul cetăţeanului ungar.
În ansamblu, aceste două aspecte vor genera o înlesnire de mai multe sute de miliarde de forinţi, ceea ce va însemna că locuitorii vor consuma mai mult în acest an nou. Aşa că va fi totul bine în ţară, cu condiţia să nu ne lovească trăsnetul global.
Toate acestea sunt insuficiente pentru a ne apropia de Europa
În următorii ani ne putem aştepta la o creştere anuală de 1%-3%. Ceea ce nu este o minune, numai că doar atât putem atinge pe un drum întins, însă nici aşa nu vom fi mai aproape de Europa.
Dacă dorim o convergenţă erconomică reală, trebuie să facem ceva cu Trabantul nostru. Tuningul optic sau ambalarea motorului în gol va fi prea puţin. Ar trebui să schimbăm motorul. Şi poate şi caroseria.
Traducerea: Balázs Magdolna