Dsida Jenő, deşi a murit la o vârstă relativ fragedă, este cotat ca una dintre personalităţile culturale de seamă ale Sătmarului. Poet şi traducător, Dsida Jenő s-a născut la Satu Mare pe data de 17 mai 1907. Încă din tinereţe îşi dorea să devină poet. Elek Benedek a fpst cel care l-a descoperit şi lansat în cariera sa poetică.
Studiile și le efectuează la Budapesta, Beregovo și Satu Mare, după care se înscrie la facultatea de drept a Universității Regele Ferdinand I de la Cluj.
Cariera literară îi este susținută încă din anii studenției de către Benedek Elek. Din 1928 este învățător la o familie de aristocrați din Apalina, județul Mureș, între timp devenind din 1927 redactorul revistei literare Pásztortűz. A colaborat la revistele Erdélyi Helikon și Erdélyi Fiatalok, ziarul Erdélyi Lapok, mai târziu va semna o rubrică permanentă la ziarul Keleti Újság. Între iulie 1929–februarie 1930 i-au apărut 14 poezii în revista literară Pásztortűz, cu pseudonimul Fodor Jenő / Zólyomi László.
Primul său volum intitulat Leselkedő magány [Singurătatea la pândă] apare în 1928, după care o altă carte de poezii în 1933 cu titlul Nagycsütörtök [Joia Mare]. În același an participă la un pelerinaj în Italia, iar impresiile acestui periplu sunt însumate în notele de călătorie purtând titlul Magyar karaván Itálián keresztül [Caravană maghiară străbătând Italia].
Toată viaţa a trăit cu conştiinţa morţii, dar, datorită educaţiei religioase foarte severe pe care a primit-o în special de la mama sa, a reuşit să sublimeze teama de moarte în acte de caritate, respectiv în creaţie poetică intensă, pozitivistă, cu o vibraţie şi emoţie creştină, extrem de frumoasă, în care moartea este văzută ca parte a existenţei care îl obligă pe tânărul poet să fie mai sensibil la toate frumuseţile lumii, să trăiască mai intens fiecare clipă, chiar şi pe cele banale, cum ar fi o simplă plimbare cu căţelul Tinti.
Dintre traducerile sale cele mai importante sunt transpunerile poeziilor lui Georg Trakl, dar a tradus și autori latini, respectiv volumul lui Ernst Toller Das Schwalbenbuch [Fecskék könyve / Cartea rândunelelor] (apărută în anul 1945). Dintre contemporanii români a tradus poezii de Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Mihai Eminescu, Șt. O. Iosif, Emil Isac, Tudor Arghezi. O culegere a traducerilor a apărut în redactarea poetului Szemlér Ferenc în 1969. În 1974 a apărut volumul în limba română Să cauți o formă însumând traducerile lui Emil Giurgiuca, cu prefața semnată de Ștefan Augustin Doinaș, cartea fiind inclusă în seria Biblioteca Kriterion.
Poetul Kovács András Ferenc îl caracterizează astfel: „Chiar și abia la treizeci și unu de ani ne-a lăsat moștenire o operă poetică incomparabilă care și-a croit propriul drum printre canoanele distante ale școlii Nyugat și ale celei de la Erdélyi Helikon cumpătate: o operă cu o valoare totală și împlinită, o creație senină chiar și în umbrele lui Azrael [Kovács se referă la volumul Azrael árnyékában – trad.], proaspătă, mereu tânără, strălucind de plenitudinea credinței și a bucuriei, lucidă și înarmată cu un simț al formei ieșit din comun, o poezie cu o arcuire suplă, plutind jucăuș, o lirică ce se avântă spre culmi strălucinde. Un adevărat Poeta angelicus: un talent astral plin de har. Printr-o favoare imensă și dezinteresată a poeziei a pășit printre noi. Fericiți sunt cei care l-au remarcat, au avut urechi să-l perceapă și îi citesc poeziile”.
Sursa: gazetanord-vest.ro
Foto: Gazeta de Nord Vest