Consiliul Național Secuiesc a adoptat proiectul statutului de autonomie al Ținutului Secuiesc pe 17 ianuarie 2004, la Sfântu Gheorghe, care de atunci a fost respins de mai multe ori de Legislativ.
Anul acesta, proiectul va fi despus în Parlamentul României pentru a șasea oară, dar înainte de aceasta, Consiliul Național Secuiesc (SZNT) a iniţiat o amplă dezbatere socială pe această temă.
L-am întrebat pe Balázs Izsák, președinte al CNS, cum vor fi abordaţi, cum vor încerca să ajungă la tineri, în vederea sprijinirii aspiraţiilor de autonomie?
– Nu am încercat niciodată să separăm categoriile sociale: tineri, femei, pensionari, angajaţi, antreprenori. Societatea nu este diferențiată din punctul de vedere al autonomiei. Mulți vorbesc pe larg despre autonomie, scriu studii de mai multe pagini, dar dacă ne gândim puţin, ar trebui să reţinem doar o singură propoziție despre ce înseamnă autonomia teritorială, și anume că puterea centrală transferă anumite competenţe către puterea regională. Dacă găsim această singură propoziție, putem încerca să deducem ce beneficii pot obține diferite categorii sociale din faptul că propria comunitate elaborează legi, de exemplu în domeniul educației. Cum ar trebui să fie educaţia în Ţinutul Secuiesc poate decide doar Consiliul Local Regional al Ținutului Secuiesc – în cazul în care există autonomie. Asadar, va avea un impact pozitiv, mai direct asupra oportunităților de angajare care ar trebui create pentru tineri și, în această chestiune nu este necesar să ne adresăm Parlamentului și Guvernului de la București, ci Puterii Executive Regionale, care este aproape de oameni. Principiul subsidiarității spune că factorii de decizie trebuie să fie aproape de comunitatea care ia decizia. Fiecare categorie socială poate ajunge atât la legiuitor, cât și la puterea executivă mai rapid și mai ușor. Este mai aproape pentru toată lumea atunci când există o autonomie teritorială. În acest sens, mă gândesc mereu la exemplul clasic din Tirolul de Sud. Când Tirolul de Sud a obţinut autonomia la începutul anilor șaptezeci, puterea legislativă și puterea executivă regională au început planuri de dezvoltare. Și ce s-a dezvoltat? Nu s-a dezvoltat în felul în care se dezvoltă toți ceilalți, ci conform logicii clasice de dezvoltare, ceea ce înseamnă că trebuie dezvoltate centrele industriale, deoarece aceasta este cea mai eficientă metodă. În Tirolul de Sud au fost dezvoltate satele din Alpi, abandonate, depopulate, iar tinerii au fost chemaţi înapoi, spunând că există deja infrastructură, se pot face construcții, turismul se dezvoltă și este nevoie de forță de muncă acasă. Așadar, există diferite situații în care autonomia se adecvată tuturor categoriilor sociale și este mai potrivită decât puterea centralizată.
La întrebarea, dacă CNS intenționează să coopereze şi cu alte organizații sociale, cum ar fi colegiul pentru dezvoltarea talentelor, Colegiul Mathias Corvinus, din Ungaria, pentru a promova mai bine aspirațiile de autonomie, Balázs Izsák a precizat:
– Timpul până la a șasea depunere a proiectului de autonomie este destul de scurt pentru a construi relații extinse cu diverse organizații sociale. Scopul acestei ordini inverse – mai întâi discutăm despre proiectul statutului de autonomie și apoi îl depunem – este de a preveni repetarea a ceea ce s-a întâmplat în trecut: procedură accelerată, respingere rapidă, eliminarea de pe ordinea de zi. Esența acestei ordini inverse este de a îndrepta atenția publicului asupra autonomiei Ținutului Secuiesc. Nu vom modifica proiectul în sine, nu va exista nicio consultare de niciun fel care ar avea ca scop modificarea proiectului de lege care urmează să fie depus, acest proiect este bun. Pe lângă aceasta, există câteva chestiuni care ar merita ridicate înainte de depunerea proiectului, dar vom vedea cum decid în această privinţă cei care vor depune proiectul. De exemplu, în timpul primelor cinci depuneri, Consiliul Legislativ a emis cinci avize negative. Acestea sunt diferite, deși era vorba despre același subiect, așa că ar merita să adunăm laolaltă aceste documente. A existat și un proces legat de acest subiect, deoarece în a doua sau poate a treia depunere, Consiliul Legislativ a falsificat un tratat internațional pentru a-l putea folosi în argumentația sa împotriva noastră, împotriva celor care au depus proiectul. Și atunci am demarat o procedură penală la Curtea de Apel din București, dar instanţa a găsit o portiţă, spunând că avizul Consiliului Legislativ nu este obligatoriu. Aşadar, nu au negat existența infracțiunii, dar nici nu putea fi negat acest lucru, deoarece în avizare exista o traducere a articolului 12 din Recomandarea 1201, care a fost modificată, transformată în opusul acesteia, pentru a fi eficientă în motivare. După a treia sau a patra depunere, paragraful care se referea la aceasta a fost șters din următoarea avizare. Deși nu am avut câştig de cauză în procesul penal, dar în același timp și-au dat seama că aceasta era o parte atacabilă și au eliminat-o. Dacă aşezăm cele două avizări una lângă alta, trebuie să punem întrebarea, să zicem, nu în fața autorităților penale, ci în fața legiuitorului, deoarece Consiliul Legislativ al Parlamentului l-a indus în eroare pe legiuitor însuși, atunci când a falsificat un document internațional. Acest lucru este public, nu poate fi ascuns, deoarece toate aceste avizări se află în arhivele Parlamentului. Un alt lucru foarte important este acela că, după fiecare depunere respinsă, impresia publicului este că nu am avut succes, că am eșuat din nou. Aceasta este o abordare greșită, deoarece fiecare depunere conține o serie de învăţături pe care le analizăm, de unde tragem concluzii, primim o avizare pe care o putem analiza. József Csapó a scris o dezminţire la prima avizare a Consiliului Legislativ, apoi, după a patra depunere, le-am rezumat pe cele anterioare și am scris eu însumi o dezminţire, în care am inclus multe dintre argumentele lui József Csapó. Am trimis această dezminţire și răspunsul la această avizare președinților comisiilor de specialitate, iar în acest demers am fost foarte mult ajutat de deputatul József Kulcsár-Terza, care le-a înregistrat şi depus în Parlament. Așadar, în legătură cu aceasta și cu fiecare depunere, există o luptă legislativă și juridică care nu trece fără urmă, deoarece tot ceea ce spun ei este un punct de referință.
La întrebarea, dacă există o diferență între forumul organizat privind aspiraţiile de autonomie de Consiliul Național Secuiesc la Sfântu Gheorghe și forumul Consiliului Național Maghiar din Transilvania de la Oradea, președintele CNS a declarat:
– Există o diferență, diferența fundamentală este aceea că forumul organizat de Consiliul Național Secuiesc, la Sfântu Gheorghe a fost un forum public, ceea ce înseamnă că invităm oamenii să vină și să-și exprime opiniile. Înseamnă că deschidem larg ușa, oricine poate intra, să-și exprime opiniile, iar noi îi ascultăm, luăm act de opiniile exprimate. La Oradea a avut loc o conferință științifică, la care au participat vorbitori invitați care și-au exprimat gândurile, începând de la expunerea întroductivă a lui László Tőkés și a celorlalți vorbitori. Deci este un gen complet diferit, cu un rol și un scop diferit, deși ambele sunt legate de autonomie. Unul a fost un forum public, celălalt a fost o conferință științifică.
Preşedintele CNS a spus de mai multe ori că este important să se mențină pe ordinea de zi problema autonomiei. În acest context l-am întrebat pe Izsák Balázs, cum se poate realiza acest lucru şi ce susţinere are din partea UDMR acum, în organizarea unor forumuri, conferinţe pentru a cunoaştere mai bună a aspiraţiilor de autonomie, în condiţiile în care în documentul-program, făcut public după congresul UDMR, aceasta a afirmat că obiectivul lor este „construirea unei comunităţi care, bazându-se pe propriile resurse, este capabilă să se consolideze, să se adapteze și să-și modeleze propriul viitor, iar transilvanismul pragmatic oferă un cadru pentru aceasta: cooperarea în regiune, bunul simț în luarea deciziilor și o reprezentare consecventă a intereselor, acasă, în Transilvania, la București, Budapesta și în Europa”.
-Aceasta este o afirmație care sună foarte bine, aș fi interesat dacă ne-ar explica mai detaliat, iar „transilvanismul pragmatic” este o afirmație interesantă, aș fi curios să știu ce înseamnă în practică și ce înțeleg ei prin asta. Dacă o organizație, chiar și un partid politic, face declarații și vorbește despre planuri de viitor privind maghiarii din Transilvania, sunt foarte interesat, dar evident nu pot comenta așa cum o face autorul, deoarece aceste gânduri nu îmi aparţin. Așadar, întrebarea ar trebui pusă pentru UDMR despre cum au înțeles ei acest lucru, această chestiune ar merita o dezbatere. Pe de altă parte, dacă ne uităm la depunerile anterioare, putem constata că autorii depunerilor au fost deputaţii József Kulcsár-Terza și Zoltán Zakariás, respectiv József Kulcsár-Terza și Zsolt Biró. Aceste proiecte au fost votate de fracțiunea UDMR și argumentate în cadrul dezbaterii parlamentare, în Senat și Camera Deputaţilor. Pentru mine, de exemplu, argumentul lui Barna Tánczos este memorabil, a fost de înaltă calitate, convingător, și mi-a părut nespus de rău că a trecut pe lângă urechile colegilor săi parlamentari, ale colegilor români. Nu cred că nu a meritat de spus acest argument pe ideea că oricum nu a fost ascultat de nimeni, deoarece a fost important ca astfel de gânduri să fie exprimate de la tribuna Parlamentului. Așadar, minimul la care mă aștept și sper este că grupul parlamentar al UDMR va vota şi cea de-a şasea depunere și, dacă va exista o dezbatere publică pe această temă în Parlament, va prezenta argumente eficiente.
Având în vedere că se apropie 10 martie, Ziua Libertății Secuiești, care este o celebrare simbolică a aspirațiilor comunității secuiești la autodeterminare, l-am întrebat pe președintele Balázs Izsák dacă pregătirile au început deja și dacă vor exista invitați și anul acesta?
-Majoritatea invitațiilor au fost deja trimise, în primul rând le-am trimis oaspeţilor care sunt mai departe de noi, iar unii ne-au trimis deja confirmarea privind participarea lor la acest eveniment. Din Catalonia, reprezentanții Adunării Naționale Catalane au semnalat că vor fi prezenți, dar lucrăm continuu la invitații. În același timp, în mod tradițional, organizăm întotdeauna o conferință de presă internațională o zi mai târziu, pe 11 martie, la Cluj-Napoca, a cărei organizare este, de asemenea, în curs de desfășurare. Sper că vom putea atrage din nou atenția asupra aspirației de autonomie a Ținutului Secuiesc. La autorităţile române depunem notificarea preliminară în fiecare an, astfel încât nu trebuie să cerem acum autorizarea în mod special, deoarece am depus notificarea preliminară pentru acest an în martie anul trecut. Așadar, în baza acestui fapt, vom începe evenimentul pe 10 martie, la Postarét, (actuala strada a Secuilor martiri), din Târgu Mureş, la ora 16:00. După comemorarea ceremonială a martirilor secui, executaţi în 1854, care şi-au dat viaţa pentru libertate şi autodeterminare naţională, va urma un marș de protest de acolo până în centrul orașului Târgu Mureș, unde vom înmâna scrisoarea adresată Guvernului român comisarului guvernamental sau persoanei desemnate de comisarul guvernamental, a precizat președintele CNS, rezumând pe scurt cele mai importante momente din organizarea evenimentului din 10 Martie.
Interviu realizat de: Balázs Magdolna
Foto: Székelyhon