Cea mai mare parte a scăderii populației a fost cauzată de migrație: emigrația a contribuit cu 63% la pierdere, în timp ce declinul natural al populației – diferența dintre nașteri și decese – a reprezentat 37%, potrivit unei analize publicate de președintele Institutului Național de Statistică (INS), Tudorel Andrei, citată de Agenția Naţională de Presă Agerpres.
Potrivit sociologului Valér Veres, ritmul scăderii populației maghiare din Transilvania a fost mai mare decât media națională, ceea ce se explică prin rata fertilității mai scăzută de după anii 1980, emigrația mai puternică și îmbătrânirea mai rapidă a populaţiei. Potrivit sociologului, nu există soluții magice, dar sunt cu siguranță necesare măsuri care vizează creșterea nivelului de trai, încurajarea întoarcerii și reducerea emigrării în viitor.
Conform raportului, între 1990 și 2024, peste 808.000 de persoane au emigrat în străinătate, iar 646.000 s-au stabilit în România. În anul care a urmat revoluției din 1989, aproape 100.000 de persoane au părăsit țara definitiv. În următorii patru ani, numărul emigranților a scăzut constant, iar între 1997 și 2010 a fost relativ scăzut, mai mult sub 10.000 de persoane. Numărul persoanelor care au plecat din țară a crescut treptat din 2011, depășind 30.000 în 2022, iar în 2024, după aproape trei decenii, a ajuns din nou la 50.000 pe an.
Analiza INS mai arată că între 2000 și 2011, soldul migratoriu a fost negativ aproape în fiecare an, populația permanentă a țării (populația rezidentă) scăzând cu aproximativ 40.000 în 2011 față de 2000. Între 2012 și 2022, numărul imigranților a depășit numărul celor care au plecat din ţară, rezultând un excedent migratoriu de 183.000; în 2023 și 2024, soldul migratoriu a fost din nou negativ, rezultând o pierdere a populației de peste 41.000.
Potrivit analizei, din 1992, cetățeni din diverse țări s-au stabilit în România, majoritatea din Republica Moldova, care a reprezentat mai mult de jumătate din totalul imigranților până în 2010. Numărul cetățenilor ucraineni care s-au mutat în România din cauza războiului din Ucraina este estimat la aproximativ 34.400, ceea ce reprezintă 7,6% din totalul imigranților. Numărul imigranților s-a dublat în 2022 și 2023 față de nivelul măsurat în 2010. Între 2010 și 2014, peste 90% dintre imigranți au fost cetățeni români care s-au întors în România. În 2023, 201.800 de cetățeni români s-au întors în țară, dar pe măsură ce numărul total de imigranți a crescut la 324.000, ponderea acestora a scăzut la 67%. Între 1990 și 2002, migrația internațională a contribuit cu aproximativ 80% la declinul populației, în timp ce declinul natural a contribuit cu 20%.
De asemenea, la 1 ianuarie 2010, populația rezidentă a României a scăzut cu peste 1,33 milioane de persoane față de 1 ianuarie 2003. La această scădere migrația externă a contribuit la peste 83%.. Între 2022 și 2024, soldul migratoriu pozitiv de 235 de mii de persoane a compensat aproape complet scăderea naturală de 263 de mii de persoane, astfel încât numărul populației rezidente nu a scăzut sub 19 milioane.
Populația României a scăzut cu peste 4,16 milioane de persoane în ultimii 35 de ani, la care migrația a contribuit cu 63%, iar declinul natural al populației cu 37%. În același timp, între 2014 și 2024, în România au fost înregistrați 364.000 de copii născuți în străinătate, care au cel puțin un părinte care este cetățean român. Aceasta reprezintă peste 16% din totalul nou-născuților înregistrați în țară în această perioadă, arată analiza.
După 1989, numărul nașterilor a scăzut cu 40%
La întrebarea ziarului „Szabadság” privind analiza INS, sociologul Valér Veres a declarat că fenomenul declinului populației nu este unic, poate fi observat în majoritatea țărilor din Europa Centrală și de Est; în anii nouăzeci a fost deosebit de pronunțat în statele mai sărace din regiune, inclusiv în România și Bulgaria.
Cauzele declinului populației pot fi măsurate cu precizie în baza bilanțurilor demografice realizat în perioadele dintre două recensăminte. Pierderea este alcătuită din doi factori principali: pierderea naturală – adică diferența dintre nașteri și decese – și pierderea migrației, adică soldul emigrării și imigrării.
Potrivit lui Valér Veres, declinul natural a început din 1991. Numărul nașterilor a scăzut dramatic după schimbarea regimului: s-a înregistrat o scădere de aproximativ patruzeci la sută față de 1989. Deși ridicarea interdicției avortului în România a jucat un rol în acest sens, sociologul subliniază că fertilitatea a scăzut treptat deja în anii 1980, chiar și în perioada interdicției avortului. Interdicția a acționat ca un fel de frână care nu a permis ca rata natalității să scadă sub un anumit nivel, dar în anii 1990, când a fost ridicată, s-a produs un declin semnificativ. Consecința acestui fapt a fost accelerarea îmbătrânirii și faptul că numărul naşterilor a fost de la an la an mai scăzut decât numărul deceselor.
Valér Veres a subliniat că, în timp, și structura etnică a emigrației s-a schimbat, până în 1990, plecând în principal minoritatea germană, apoi între 1988 și sfârșitul anilor nouăzeci minoritatea maghiară fiind suprareprezentată în valul de emigrare. Din anul 2000, în special după aderarea la UE, toate grupurile etnice au participat la migrație în mod proporțional, aproximativ 90% dintre emigranți fiind de naționalitate română.
Îmbătrânirea a fost mai rapidă în rândul maghiarilor din Transilvania
Potrivit sociologului, situația comunității maghiare din Transilvania a evoluat mai puțin favorabilă decât media națională. Rata de scădere a populației maghiare a fost mai mare, cu o pierdere de aproximativ 200 de mii între două recensăminte. Populația inițială de aproximativ 1,7 milioane s-a diminuat la aproximativ 1,2 milioane. În cazul comunității maghiare din Transilvania, scăderea naturală a reprezentat un procent mai mare decât în populația totală: pierderea s-a ridicat la aproximativ jumătate; în timp ce la început rata emigrării a depășit cincizeci la sută, ulterior s-a dezvoltat un raport de jumătate la jumătate.
Valér Veres a subliniat că există motive structurale în spatele acestui fapt. Rata de fertilitate în cazul maghiarilor din Transilvania era deja sub media națională încă la începutul anilor optzeci, aproximativ similară cu eșantionul ungar, deși nu în aceeași măsură. În timp ce populația totală a României era încă în creștere în anii optzeci, rata de reproducere în cazul maghiarilor din Transilvania era practic în jurul zero. Astfel, până în 1990, trebuia luată în considerare o populație îmbătrânită. În primul deceniu al ultimilor treizeci și cinci de ani, emigrarea a afectat comunitatea maghiară şi mai grav, deoarece populația românească a putut imigra mai puțin din cauza obligativității vizelor și a altor factori, în timp ce minoritatea maghiară a avut mai multe oportunități deschise către Ungaria. Potrivit sociologului, la aceasta putem adăuga și schimbarea identității naționale/etnice, numită pe scurt asimilare, care este un al treilea factor în cazul minorităților, iar aceasta poate fi estimată direct la 5-10%. Toate acestea au dus la un proces de îmbătrânire accelerat, ceea ce a avut ca rezultat scăderea proporției femeilor de vârstă fertilă, astfel încât, chiar și cu aceeași disponibilitate de a avea copii, se nasc mai puțini copii maghiari.
Referitor la perspectivele de viitor, Valér Veres a subliniat că nu există soluții magice. El a considerat că o creștere a nivelului de trai este esențială și, în opinia sa, există schimbări pozitive care pot reduce emigrația. În același timp, rețelele de migrație deja stabilite și migrația secundară (reîntâlnirea cu rudele) rămân un factor stimulativ puternic. Potrivit sociologului, ar fi important facilitarea întoarcerii şi stoparea emigrării, însă emigrarera nu poate fi împiedicată în mod direct în cadrul Uniunii Europene. Migrația educațională va continua să existe, iar, potrivit lui Valér Veres, întrebarea este în ce măsură se vor întoarce tinerii. Sociologul a subliniat că, pe lângă creșterea nivelului de trai, consolidarea sentimentului de apartenență – în special în cazul minorităților – poate contribui, de asemenea, la reducerea emigrației.
Sursa: szabadsag.ro
Traducerea: Péterfy Tünde
Foto: Szabadság