Într-un comunicat de presă, dat publicităţii recent, președintele Consiliului Național Secuiesc (CNS), Balázs Izsák, a prezentat în detaliu faptul că lupta pentru cauza maghiarilor, respectiv organizarea Zilei Libertății Secuiești, s-a confruntat cu exercitarea unor presiuni din partea autorităților, în ultimii treisprezece ani.
L-am întrebat pe președintele CNS de ce sprijin se va bucura efortul depus de Consiliului Național Secuiesc, lupta pentru drepturi colective, în contextul în care, pe lângă încercările de a discredita pe cei care reprezintă cauza maghiarilor, se adaugă şi scăderea nivelului de trai și inflația ridicată, cauzate de conflictele armate. Într-o astfel de situație, cât de interesați sunt oamenii de toate acestea?
-Mi-aţi adresat o întrebare foarte dificilă, dar, în consecinţă, voi da un răspuns la fel de dificil: Conștiința națională a maghiarilor are o mie de ani. Primul semn al acesteia este din 1242, şi este vorba despre „Lamentația unui cronicar necunoscut despre Ungaria, când tătarii au distrus-o”, care prezenta starea de spirit publică din timpul invaziei tătare și se referea la existența unei conștiințe naționale puternice, colective, la maghiari. Așadar, sentimentul de apartenență națională maghiară nu s-a născut în epoca burgheză, nu s-a născut în epoca modernă, ci mult mai devreme. Nimic în lume nu ar fi putut distruge această conştiinţă naţională. Revenind la ziua de azi: dacă vreun atac extern, vreun eveniment politic, vreo criză reușește să submineze solidaritatea națională maghiară, atunci nu vom mai vorbi în limba maghiară, nu vom mai avea pretenţia de a folosi liber limba noastră? În opinia mea este exclus. Așadar, obiectivul Consiliului Național Secuiesc este un obiectiv național. Și întreaga națiune îl susține. Prin urmare, facem parte din acea comunitate de valori, care din 2019 până în 2021 a colectat peste un milion patru sute de mii de semnături în interesul și protejarea regiunilor naționale, și nu a fost o coincidență faptul că nouă sute de mii de semnături de susținere au venit din Ungaria, de la națiunea-mamă, în condiţiile în care nu am putut face campanie din cauza coronavirusului, neputând ieși din casă, am colectat aceste semnături digital. Cred că obiectivul pe care ni l-am stabilit se sprijină în continuare pe întreaga națiune.
Am amintit faptul că Ziua Libertății Secuiești din acest an, 10 martie, a căzut în mijlocul săptămânii și din această cauză, după eveniment, s-au auzit voci nemulțumite, chiar și în Ungaria, că mai puțini oameni au putut participa. L-am întrebat pe Balázs Izsák dacă vor lua în considerare mutarea Zilei Libertății Secuiești la sfârşit de săptămână, dacă va cădea în mijlocul săptămânii?
-Ziua Libertății Secuiești este 10 martie. Consiliul Național Secuiesc a luat o decizie în această privință. Nu o vom schimba. Ziua Libertății Secuiești este și ziua martirilor secuiești, ziua lor de comemorare. Sărbătorile naționale nu sunt de obicei mutate pentru că este mai convenabil, este mai bine, pentru că ar fi mai bine pentru oameni, dacă 20 august ar fi într-un weekend. Nu. Scopul este ca Ziua Libertății Secuiești să devină o sărbătoare recunoscută mai devreme sau mai târziu. Nu noi suntem cei care o mutăm, ci companiile, angajatorii trebuie să-i acorde zi liberă oamenilor, ei trebuie să se adapteze priorităților naționale şi nu noi trebuie să ne adaptăm după profiturilor lor, regulilor de serviu. Este invers.
La întrebarea, dacă în Ungaria opoziţia va ajunge la putere după alegerile din 12 aprilie, cum vor derula activitatea în continuare, de exemplu, cum vor duce mai departe lupta pentru autonomie, Balázs Izsák a subliniat:
-Voi răspunde la o întrebare teoretică, întrucât nu știm încă nimic concret. Consiliul Național Secuiesc a fost constituit în 2003. La acea vreme, în Ungaria nu exista un guvern național, iar din momentul în care Consiliul Național Secuiesc a fost înființat, în 2003, și până în 2010, acesta a funcționat într-un context în care în Ungaria era la putere un guvern liberal de stânga, care – trebuie să spun – era destul de ostil aspirațiilor Consiliului Național Secuiesc. Dar noi am funcționat şi fără ei și chiar împotriva voinței lor. Așadar – și din nou voi rămâne la teorie –, dacă guvernul național va pierde, națiunea va trăi. Chiar dacă în Ungaria există un guvern antinațional. A mai fost aşa ceva. După al Doilea Război Mondial, până la schimbarea regimului, Ungaria a fost condusă de guverne antinaționale. Dar națiunea trăiește. Aşadar, și în acest caz, răspunsul la întrebarea privind destinul național se va naște în națiune, deși ar fi bine ca întrebarea să se nască și în guvern, așa cum se întâmplă şi acum. Aşa e sănătos, aşa e corect, aşa e bine şi salutar, dar națiunea însăși nu devine pasivă chiar dacă la putere se află o forță ostilă unei națiuni. Și a supraviețuit de nenumerate ori în situaţii similare şi va supraviețui şi acum, dacă se va întâmpla accidental, din întâmplare, ca guvernul naţional să nu câştige, dar sper că nu se va întâmpla asta.
Revenind la regiunile naționale, am amintit că Executivul de la Bruxelles a răspuns recent Consiliului Naţional Secuiesc în cazul Inițiativei Cetățenești Europene privind Regiunile Naționale, în cadrul procesului aflat pe rol la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. La întrebarea noastră, cu ce argumente încearcă să îşi apere decizia anterioară Comisia Europeană, prin care a respins abordarea problemei privind regiunile naționale în mod substanțial, preşedintele CNS a precizat:
-Să separăm acest lucru în două, deoarece Comisia Europeană a răspuns la iniţiativa noastră pe 3 septembrie 2025, în sensul că nu propune formarea unei legi în cazul acestei iniţiative. Dat fiind faptul că acest răspuns conținea o decizie, din cauza acestei decizi noi i-am dat în judecată la Curtea Europeană de Justiție, deoarece am considerat că Comisia Europeană nu își îndeplinește obligația de motivare. Comisia Europeană trebuie să îşi argumenteze toate deciziile. Am considerat că Comisia Europeană nu și-a îndeplinit această obligație de motivare. De aceea i-am dat în judecată, iar recent am primit cererea reconvenţională, răspunsul Comisiei Europene la procesul nostru. Şi Curtea Europeană de Justiție ne-a trimis cererea reconvențională a Comisiei, care conţine patruzeci şi ceva de pagini. Personal nu am avut timp să o analizez în detaliu, cred că avocatul meu nu numai că va face acest lucru, dar va pregăti și contra-răspunsul nostru; am aruncat o privire și am văzut că nu există prea multă ingeniozitate la Comisia Europeană, care repetă aceleași argumente care au fost folosite şi în procesul în care în 2019, după șase ani de litigii, au pierdut deja procesul faţă de noi, când era vorba doar de înregistrarea inițiativei noastre. Acum, am văzut aceleași argumente revenind în această cerere reconvențională pe care le-am întâlnit și înainte. Noi vrem cu orice preţi să obţinem ca decizia pe care se bazează răspunsul lor din 3 septembrie să fie anulată de Curtea Europeană de Justiție.
Având în vedere că trăim în prezent într-o stare de război, Uniunea Europeană a adoptat un program financiar pentru încurajarea investițiilor în apărare, SAFE. România a primit deja aprobarea pentru banii cuveniți, dar Ungaria nu. Din 19 țări membre 18 vor avea la dispoziţie aceşti bani, deoarece plăţile vor fi începute din aprilie, însă Ungaria a fost lăsată în afara listei. L-am întrebat pe președintele CNS, în opinia sa, care ar putea fi motivul pentru care Ungaria nu beneficiază de suma cuvenită, în condiţiile în care şi ea dorește să investească aceşti bani în echipamente de apărare și securitate?
-Uniunea Europeană s-a schimbat. Nu mai este Uniunea Europeană la care am aderat. Ei încalcă constant tratatele, se comportă ca și cum ar fi liderii unui superstat, în condiţiile în care Comisia Europeană, aparatul birocratic de la Bruxelles, există pentru a gestiona relațiile contractuale a 27 de țări şi nu pentru a le guverna. Există o diferență uriașă între a gestiona și a guverna. Nu sunt deasupra capetelor noastre, au sarcini concrete care sunt stabilite în tratate, însă ei își încalcă constant aceste competențe stabilite în tratate. Au preferințe politice, se comportă ca și cum ar fi un partid pentru că au şi preferințe de partid. Tratatele nu prevăd aşa ceva. În legătură cu iniţiativa noastră cetăţenească am dezvoltat și noi o imagine a viitoarei Europe, care este fundamental diferită de ceea ce este acum, dar este extrem de apropiată de planurile guvernului ungar privind transformarea Europei. Trebuie să spun că este vorba despre un stat membru – prefer să-l folosesc termenul de stat membru, deoarece în România există un resentiment față de maghiarii din Transilvania din cauza includerii statului național în Constituție – dar, în esență, şi Mișcarea Patriotă subliniază prioritatea statelor membre, faptul că nicio instituție a UE nu poate fi deasupra competențelor statelor membre. Tratatul împarte cu precizie competențele UE, competențele statelor membre şi competențele comune. Și caracteristica este că am fost foarte, foarte atenți când am înaintat propunerea noastră în inițiativa cetățenească, astfel încât să se încadreze în tratatele UE. Aşadar, noi respectăm competențele statelor membre și respectăm, de asemenea, că există aspecte care se referă la competența comună a statelor membre, cum ar fi politica de coeziune. Dacă aș vrea să dau un exemplu concret, aș spune că Regulamentul UE privind Regiunile Statistice a fost creat în cadrul acestei competențe comune. Comisia Europeană a creat conceptul, dar statele membre au fost cele care au desemnat regiunile statistice pe propriul teritoriu. Deci au făcut acest lucru împreună, ceea ce înseamnă că ideea de regiuni naționale urmează același model. Noi cerem Comisiei definirea conceptului de regiune naţională, iar noi vom veni cu atât de multe instrumente în acest sens încât nici nu trebuie să depună prea mult efort în definirea regiunilor. Statele membre sunt cele care trebuie să spună că există o asemenea regiune pe teritoriul lor și dacă solicită Comisiei să acorde o atenție specială acestei regiuni în cadrul politicii sale de coeziune. Nu am cerut niciodată Comisiei să intervină în divizarea administrativă internă a statelor membre. Ceea ce este interesant este că, chiar și acum, în această contraargumentare, Comisia spune că nu are competența de a defini regiunile naționale. Așadar, dacă un legiuitor folosește anumite concepte, aceste concepte trebuie să fie absolut clare și, dacă este necesar, trebuie să definească și sensul în care folosește un anumit concept. Comisia se referă la regiunile naționale de nenumărate ori, prefăcându-se că nu știe ce sunt. Pentru că nu îndrăznește să le definească, spune că nu are competență în acest sens, ceea ce este la fel ca şi când cineva vorbește despre ceva și îl întrebi ce înțelegi prin acest concept și spune „oh, nu am dreptul să definesc asta, nici măcar nu știu despre ce vorbesc”. Purtătorul de cuvânt al comisiei a vorbit în sesiunea plenară din 10 iulie anul trecut despre sprijinul acordat regiunilor naționale. Așadar, ei vorbesc despre asta. Este inclus și în răspuns. Dar dacă întrebi ce este, îți spun că nu pot răspunde la asta. Ei bine, despre ce vorbim, este o logică elementară că atunci când cineva formulează o propoziție, este conștient de toate conceptele cuprinse în propoziţia respectivă.
La întrebarea noastră, cum se raportează, cum interpretează maghiarii din Transilvania, din România, situația din Orientul Mijlociu, respectiv războiul din Iran, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc a spus:
-Experiența mea de șaptezeci de ani despre comunitatea maghiară din Transilvania este că aceasta este o comunitate pașnică. Nu ne-am bucurat niciodată de niciun război. Au fost multe războaie în viața noastră, am auzit despre multe războaie, nu a fost bine pentru nimeni când am auzit despre moartea oamenilor, despre distrugerea valorilor civilizaționale. Războiul nu este bun. Și nu cred că cineva dintre maghiarii din Transilvania ar fi în dezacord cu asta. Da, există un sentiment că ceea ce este mai departe de noi ne poate afecta mai puțin, ceea ce este mai aproape înseamnă mai mult pentru că este aici, de exemplu, războiul ruso-ucrainean sau când a fost războiul din Balcani. Pe scurt, cred că comunitatea maghiară nu se bucură de niciun război. Am auzit multe lucruri rele despre război. Ne-am născut în pace, am crescut în pace, dar generația părinților și bunicilor noștri a împărtășit multe experiențe de război cu noi și niciuna dintre ele nu a fost bună.
Interviu realizat de: Balázs Magdolna