Conacul Gyárfás din Cristuru Secuiesc, judeţul Harghita, unul dintre cele mai importante locuri memoriale ale poetului Petőfi Sándor din Transilvania, a fost restaurat complet. Clădirea monument istoric – unde poetul a petrecut noaptea dinaintea Bătăliei de la Albeşti – va fi folosită în viitor ca spațiu expozițional și locație pentru evenimente culturale.
Conacul din secolul al XVIII-lea a fost restaurat printr-un proiect finanțat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), în cadrul programului guvernamental “România Atractivă”. Conacul Gyárfás și-a recăpătat aspectul original cu o investiție de peste 8 milioane de lei. Lucările au durat timp de doi ani.
Potrivit relatării portalului de limbă maghiară “Székelyhon.ro”, primarul orașului Cristuru Secuiesc, János Hunor Koncz, a declarat la ceremonia de inaugurare care a avut loc în Duminica Rusaliilor că conacul este una dintre acele clădiri în care “se păstrează o bucată din sufletul comunității”. Prin modernizarea sa, “o bucată din istoria, demnitatea și stima de sine a orașului Cristuru Secuiesc a fost restituită”, a declarat primarul ales în culorile Asociației Maghiare din Transilvania (EMT).
Zsolt Németh, deputat FIDESZ în Legislativul ungar, vicepreședinte al Comisiei pentru afaceri externe, a amintit: în curtea conacului se află şi un păr vechi, cunoscut ca “părul lui Petőfi Sándor”, de unde poetul a pornit în ultima sa călătorie cunoscută de noi. “Acest conac și curtea sa, precum și părul, sunt un loc național de pelerinaj, iar de astăzi, vor fi și mai mult. Le-ați renovat spre beneficiul întregii națiuni”, a declarat politicianul, citat de Székelyhon.ro.
Conacul renovat va găzdui expoziții permanente și temporare pentru a păstra memoria lui Petőfi, precum şi spații comunitare, o cafenea și camere de oaspeți.
Conacul Gyárfás din Cristuru Secuiesc a fost construit în trei etape, începând cu anul 1728. A fost construit în stil clasicist de către un membru al familiei Wesselényi și a fost transmis familiei Gyárfás din Leţ, judeţul Covasna, prin moștenire.
Conacul a avut perioada sa de glorie în timpul revoluției și luptei pentru independență din 1848-1849, când a devenit refugiu pentru armatele revoluționare. Tot aici a venit şi Sándor Petőfi, însoțit de generalul József Bem, și a fost oaspetele proprietarului de atunci al casei, Zsigmond Varga, în zorii zilei de 30 spre 31 iulie1849.
Potrivit legendei, poetul și-a scris ultima sa poezie sub părul din curtea conacului și a recitat poezia scrisă anterior, “Un gând mă frământă…”, înainte de a dispărea a doua zi în bătălia de la Albeşti, lângă Sighișoara. Arborele este denumit “părul lui Petőfi” și a devenit un important loc memorial.
Sursa: MTI
Traducerea: Péterfy Tünde
Foto: Magyar Nemzet