În general, capacitatea de funcţionare a unei comunităţi este determinată de liderul acesteia. Probabil, acesta este secretul şi în cazul localităţii ungare Rozsály. În satul Rozsály, cu o populaţie cu puţin peste 800 de locuitori, de mai multe decenii nu sunt copiii înfometaţi, nu există problema romă, toată lumea are un loc de muncă şi nu numai că oamenii nu pleacă în alte locuri, dar tot mai mulţi vin aici cu gândul de a se stabili. Din punct de vedere geografic, satul Rozsály nu are nimic de care ar putea să se sprijine. Şi, totuşi, este un mic paradis la periferia celui mai sărac judeţ din nord-estul Ungariei, judeţul Szabolcs-Szatmár-Bereg. Preşedintele Ungariei, János Áder, care a efectuat recent o vizită în acest sătuc, a declarat: „Cheia succesului constă în faptul că locuitorii satului Rozsály alcătuiesc o adevărată comunitate.
Rozsály se ascunde în colţul de nord-est al ţării, la o aruncătură de băţ de graniţa cu România.
Zoltán Sztolyka, în vârstă de 40 de ani, de profesie profesor, cu două diplome de absolvire şi tată a patru copii, a fost ales pentru al treilea mandat în funcţia de primar al localităţii Rozsály. Dacă este întrebat de Rozsály, imediat vorbeşte despre istoria aşezării. Pe această suprafaţă a fost cândva – povesteşte primarul – o moşie de care, în evul mediu timpuriu, aparţineau 50 de localităţi.
Istoria din epoca modernă a localităţii Rozsály merge înapoi în timp doar la începutul anilor 1990. Aşa cum şi în alte părţi, şi aici a fost lichidată atunci cooperativa agricolă de producţie comunistă, însă conducerea satului a decis că se va opune divizării terenurilor agricole. Astfel că în 1993 au înfiinţat Fundaţia pentru Bunăstare, care la început şi-a desfăşurat activitatea pe un teren cu o suprafaţă totală de 85 de hectare, închiriat de la Primăria Rozsály. Între timp suprafaţa acestui teren a crescut la 100 de ha. „Ne-am străduit să excludem factorii externi, şi am pornit de la ideea că cei care au pământ, animale şi utilaje agricole nu sunt aserviţi”, a explicat Zoltán Sztolyka.
Pe vremuri era mult mai uşor să obţii o gospodărie, decât să o păstrezi în zilele noastre, a mai menţionat primarul, adăugând că ţine foarte mult la aceste gospodării, dar nu numai pentru că asigură o siguranţă socială, dar şi pentru că oferă oamenilor o activitate inteligentă. La Rozsály nu există şomaj, oamenii îşi desfăşoară o activitate prin care creează valori, şi anume: se ocupă de cultivarea cerealelor, de plantarea pomilor fructiferi, de creşterea animalelor, de repararea utilajelor, ba mai mult, produc şi pavaje. La Rozsály nu există problema romă, cu toate că 25% din locuitorii satului sunt de etnie romă. A fost o perioadă când dimineaţa trebuia să fie mobilizaţi ca să meargă la muncă, dar azi sunt absolut punctuali, se prezintă la lucru fără să întârzie. Şi ei au locuinţe, cresc păsări şi au şi grădină de zarzavaturi, povesteşte primarul localităţii Rozsály. Localitatea are şi o fabrică nouă de sucuri, precum şi servicii pentru susţinerea familiilor şi pentru bunăstarea copilului, o reţea de asistenţă medicală, şi tot aici are sediul şi administraţia locală publică, iar toate aceste instituţii deservesc cinci comune, care au în total 3200 de locuitori. Referitor la emigrare, a spus că şi de la Rozsály au fost unii care au plecat în străinătate, dar nu definitiv, deoarece familiile lor au rămas acasă. „Avem şi locuitori care au venit la noi cu mult timp în urmă, iar în curând vor veni două familii din Transcarpatia. Din Satu Mare, care este foarte aproape de noi, vin tot mai mulţi la Rozsály. Ei îşi vând apartamentele de la bloc cu 10 milioane de forinţi şi aici, la noi, cumpără o casă cu cinci milioane de forinţi”, a mai spus Zoltán Sztolyka.
Preşedintele Fundaţiei pentru Bunăstare, Biró Gedeonné, a declarat: „Dacă nu ne ajută nimeni, ne ajutăm noi înşine. Eu sunt doar o simplă contabilă, dar primarul Zoltán Sztolyka este un adevărat om din secolul XXI. Noi venim cu idei, iar el le vinde. El merge peste tot, în diferite instituţii, ministere, participă la conferinţe, la şedinţe judeţene, şi poartă cu el peste tot ideile noastre, iar noi le realizăm”.
Nici la Rozsály gardurile nu sunt din cârnaţi, dar oamenii produc pe terenurile lor tot ce au nevoie. Cresc 90 de porci pe care îi taie la abator, care a fost reînnoit nu de mult, conform normelor Uniunii Europene.
Primăria achiziţionează cu ridicata lemn de foc, la un preţ avantajos şi vinde la jumătate de preţ, asigurând şi tranportul gratuit pentru oameni. De asemenea, asigură zilnic prepararea a 450 de porţii de mâncare, iar copiii pot servi masa de cinci ori pe zi, şi asta de mai multe decenii. Oamenii în vârstă pot servi prânzul pentru 233 de forinţi. Primăria deţine şi 16 cai, care sunt folosiţi în mai multe scopuri: în agricultură, la ora de sport a elevilor, pentru echitaţie, iar înhămaţi la căruţă, caii sunt folosiţi la transportarea lemnului de foc. În decembrie, Moş Nicolae vine în trăsura trasă de cai.
Activitatea din sat este coordonată de tatăl primarului, Gábor Sztolyka. Agricultorul pensionar a avut un rol decisiv ca membru al fostei comisii pentru împărţirea terenurilor agricole şi datorită lui au rămas aceste terenuri nedivizate. „Aici nu este condică, toată lumea ştie ce are de făcut. Cei care încep lucrul în zorii zilei, la trei după amiază pot să meargă acasă. Acasă oamenii îşi continuă treaba, unii se ocupă de tâmplărie, alţii cu apicultură, pentru ai completa veniturile lor”, a adăugat tatăl primarului.
Rozsály a fost şi pe vremuri o localitate cu oameni creştini, şi aşa este şi azi. Dar, totuşi, nu au lăsat ca şcoala să aparţină bisericii. În această şcoală, care este de stat şi se bucură de o libertate destul de mare, învaţă copiii din trei sate. Şcoala nu se confruntă cu lipsa profesorilor. Şcoala asigură transportul copiilor. Iar, cele două biserici (greco-catolică şi reformată) au un rol important în viaţa comunitară şi culturală a satului.
Pentru Zoltán Sztolyka funcţia de primar nu este o meserie, ci o misiune. El crede şi propagă ideea că fără comunitate şi cultură, satul moare, deoarece omul nu trăieşte numai datorită banilor. Şi, într-adevăr, la Rozsály se găseşte tot ce este necesar pentru sănătatea sufletească: grup de dans popular, coruri de cântece populare şi bisericeşti, o schipă de baschet, demnă de recunoştinţă, o asociaţie de pescari, zece calculatoare necesare pentru cunoştinţe, un post de televiziune local, servicii de telefonie şi de internet. Cercul de teatru este invitat în multe locuri din judeţ şi, de regulă, prezintă diferite spectacole de muzică. Şi, ca să nu ducă lipsă nici de spectacole de calitate, sătenii merg la teatru la Satu Mare. Dintre elevi, 50 au abonament la teatrul din Satu Mare, unde sunt tansportaţi cu un autobuz.
La finalul prezentării făcute despre satul Rozsány, primarul localităţii, Zoltán Sztolyka, astfel a rezumat: „De fiecare dată le spun şi celor care vin aici de dincolo de graniţele Ungariei că mi-aş dori, dacă ei s-ar implica în viaţa satului, deoarece la Rozsány este bine nu numai să locuieşti, dar şi din alte puncte de vedere. Mass-media vorbeşte despre satul nostru ca fiind unul model. Secretul că numai aşa putem funcţiona constă în faptul că este bine să trăieşti la Rozsály, iar noi facem totul pentru menţinerea în continuare a acestei condiţii”.
Sursa: mno.hu
Traducerea: Balázs Magdolna
Foto:Nők Lapja