Din data de 26 iunie a acestui an András György Király a fost eliberat din funcția de secretar de stat în Ministerul Educației Naționale, printr-o decizie a premierului.
András György Király a fost numit în această funcţie în februarie 2010, fiind responsabil pentru învățământul în limbile minorităților naționale și relația cu Parlamentul și partenerii sociali.
După încheierea mandatului, l-am întrebat pe András György Király: ce rezultate a obţinut, respectiv ce nu a reuşit să realizeze în această perioadă de şapte ani şi jumătate, timp în care a îndeplinit funcţia de secretar de stat în Ministerul Educaţiei?
“Ceea ce se poate considera un succes a fost adoptare Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi în cadrul acestei legi a capitolului privind minorităţile, pe care am reuşit să-l aplicăm în întregime independent, dacă UDMR a fost sau nu la guvernare. În acest sens am avut realizări rapide, şi anume toate disciplinele au fost predate în limba maternă – cu excepţia limbii şi literaturii române -, inclusiv istoria şi geografia României, ceea ce a generat multe nemulţumiri, dar în final am reuşit să traducem în limba maternă aceste manuale pentru clasele VIII şi XII. Tot ca un succes poate fi considerat şi faptul că am întrodus denumirea aşa-numitelor discipline specifice, ceea ce înseamnă că pe lângă limba şi literatura maghiară, muzica, istoria minorităţilor şi limba română şi comunicare sunt predate conform programei şi manualelor şcolare, scrise special pentru minorităţile naţionale. În acest sens nu am avut un succes imediat, deoarece predarea limbii române, să spunem, ca limbă străină, a fost inclusă în învăţământ cu întârziere, asfel că elevii din clasa a V-a abia acum din septembrie vor învăţa această disciplină conform unei programe şcolare şi manual specific. Ne-am bucurat că şi muzica poate fi predată în limba maternă. Şi aici au fost probleme, ca şi în cazul celorlalte discipline, deoarece cu greu am reuşit să-i convingem pe colegii noştri pentru a redacta, pe lângă programa şcolară, şi manualul respectiv. Am fi dorit ca manualul să fie scris de pedagogii care vor preda această disciplină, ceea ce nu am reuşit, cu toate că am creat toate posibilităţile. Acesta a fost un rezultat obţinut pe jumătate. Cel de-al doilea lucru pe care nu am reuşit să îl rezolvăm în ultima perioadă este cel privind Centrul de perfecţionare a pedagogilor maghiari, ceea ce este prevăzut de lege. Aş fi dorit ca cei care sunt de naţionalitate maghiară şi au învăţat în şcoli cu predare în limba maghiară să beneficieze de un centru de recalificare profesională, dar în final am ajuns la o înţelegere pentru înfiinţarea unui centru de perfecţionare. La Oradea am reuşit să găsim un sediu pentru acest centru. Şi aici ne-am confruntat cu anumite obstacole, ca de exemplu cu poziţia reprezentantului minorităţii germane care a susţinut că Centrul de perfecţionare pentru pedagogii germani din Mediaş va fi înghiţit de centrul nostru de perfecţionare, ceea ce este fără sens. Înfiinţarea centrului de perfecţionare pentru pedagogii maghiari s-a confruntat şi cu unele chestiuni de natură juridică, dar pe care am reuşit să le rezolvăm înainte de criza guvernamentală. Acum le revine colegilor mei sarcina privind elaborarea unei hotărâri guvernamentale care va permite înfiinţarea acestui centru”.
Senatul a adoptat recent un proiect de lege înainat de UDMR, potrivit căruia elevii maghiari îşi pot susţine examenele de capacitate si de bacalaureat în mod diferențiat, cu subiecte pe baza programei din manualele în limba minoritară.
“Încă mai eram în funcţie când a fost adoptat acest amendament, ceea ce este o propunere complementară foarte bună, deoarece Legea învăţământului prevede ca evaluarea naţională să fie susţinută de elevii maghiari în limba maternă, conform programei şcolare şi manualelor respective. Noi am considerat că, dacă această evaluare poate fi susţinută în limba maternă, atunci şi examenele de capacitate şi de bacalaureat se pot desfăşura astfel”.
Dacă acest amendament va intra în vigoare, se poate aştepta ca familiile din căsătoriile mixte, care şi-au înscris copii în şcolile cu predare în limba română, să se orienteze spre şcolile cu predare în limba maghiară, respectiv va contribui la îmbunătăţirea performanţei elevilor maghiari care, potrivit ultimilor sondaje, nu prea au obţinut rezultate bune la examenul de bacalaureat?
“Conform amendamentului elevii din clasele a V-a, a VI-a şi a VII-a vor învăţa după o programă şcolară şi manuale specifice, ceea ce este un lucru bun şi trebuie să genereze rezultate, însă această modificare legislativă va intra în vigoare peste patru ani. Din păcate, elevii din clasele menţionate vor învăţa după manuale şcolare şi structura programei şcolare vechi. Ce rezultat va avea faptul că familiile din căsătoriile mixte îşi aleg pentru copii lor o şcoală cu predare în limba română – va decide viaţa. Cei care îşi înscriu copiii în şcoli cu predare în limba română într-un mediu omogen maghiar şi renunţă la învăţământul cu predare în limba maternă nu înseamnă neapărat că aceşti copii se vor realize mai bine”.
Există posibilitatea pentru menţinerea tuturor şcolilor, şi aici mă gândesc la cele care funcţionează în zonele în care maghiarii trăiesc dispersaţi, la şcolile care funcţionează cu un număr mic de elevi?
“Menţinerea şcolii şi a actualei reţele a unităţilor de învăţământ este valabilă atât pentru regiunile în care maghiarii trăiesc dispersaţi şi pentru celelalte regiuni. Judeţele Harghita, Covasna şi Mureş se confruntă cu probleme similiare cu cele ale judeţelor aflate în aceste zone sau cu cele din judeţele Arad sau Timiş. Iar, motivul este că s-au creat centre mari, tradiţionale şi există, pur şi simplu, o lipsă de copiii. Un liceu poate fi menţinut într-un oraş mic, dacă va absorbi elevii din satele din împrejurimi. Aşadar, şi aici putem vorbi de o dispersare a şcolilor. Această problemă ar trebui rezolvată printr-o asumare corectă, pentru a putea fi evaluată: unde vom lăsa să funcţioneze o şcoală şi unde nu. Azi, în fiecare oraş mic vrem să funcţioneze cinci licee şi este clar că aceste licee absorb pe elevii din zonă. De aceea am urgentat – dar nici măcar parteneri nu am fost – elaborarea unei strategii naţionale de învăţământ corespunzător. Trebuie să depăşim situaţia, potrivit căreia peste tot trebuie să funţioneze o şcoală, ceea ce ar trebui să accepe toată lume sau să se elaboreze o strategie care să susţină funcţionarea a cinci şcoli din oraşul X , ceea ce înseamnă că astfel vom goli centrele mari. Şi liceele ajung să funcţioneze cu un număr insificient de elevi tocmai pentru că elevii se orienteză spre învăţământul român, fie că este vorba de o şcoală centrală, fie că este vorba de un liceu sau de o universitate, deoarece aceste şcoli mici nu prea sunt preferate de comunitatea maghiară. În acest sens se poate discuta, putem să ne supărăm, dar acestea sunt faptele. Şcolile mici nu înţeleg, din păcate, că funcţionează sub efectiv şi trebuie să depună o activitate bună, dar se complac în această situaţie. Atunci, când lucram la pregătirea Legii învăţământului, din 2011, ne-am gândit că alegerea şcolilor de către părinţi va contribi la evoluţia pozitivă a învăţământului. Eu am fost şi profesor şi director la o şcoală dintr-un sat, dar pentru mine această şcoală trebuia să fie cea mai bună din punct de vedere calitativ la nivelul judeţului respectiv. Adică, nu am lăsat ca elevii să sufere din cauza calităţii şcolii. Azi, însă, toată lumea acceptă situaţia şi aşteaptă să vină cineva şi să găsească o soluţie pentru şcolile care funcţionează cu un număr mic de elevi. Această chestiune este tot mai grea, deorece învăţământul trebuie să respecte anumite criterii, şi anume există un număr minim de elevi şi cadre didactice cu care trebuie să funcţioneze o şcoală. Acum nu putem funcţiona cum am funcţionat în perioada 2004-2008, – când eram deputat – când erau, de exemplu, într-un an şcolar 26 de elevi şi puteam să îi mpărţim în două şi să înfiinţăm două clase. Legile financiare sunt severe şi nu iau în considerare tot ceea ce se referă la calitatea învăţământului”.
În opinia dumneavoastră, cum va evolua în viitor situaţia Universităţii de Medicină şi Farmacie, respectiv a Gimnaziului Romano-Catolic din Târgu Mureş?
“În ultimii şapte ani, Târgu Mureş a venit în totdeauna cu o problemă specifică. La început a fost UMF Târgu Mureş, care a necesitat mai multă atenţie. Cred că şi în acest caz am obţinut rezultate prin acreditarea liniei maghiare a facultăţilor de medicină generală şi farmacie, ceea ce înseamnă că aceste linii ar putea funcţiona de sine stătător, dacă – ar fi, dacă este o expresie care revine mereu în cazul Târgu Mureş – ar fi identificate soluţii la un nivel mai înalt, deoarece este împotriva Legii învăţământului modul în care a procedat fostul şi procedează actualul rector, care au invocat mereu autonomia universitară. Dacă ar fi fost de acord toată lumea cu înfiinţarea aşa-numitelor departamente, aşa cum funcţionează deja la secţiile cu predare în limba maghiară ale Universităţii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, ar fi existat condiţii mai bune de funcţionare. A doua problemă este că examenul de admitere este organizat conform hotărârii de guvern adoptate în 2003, potrivti căreia locurile susţinute de stat – respectiv fără plată – sunt împărţite 50%-50%. Senatul universităţii a efectuat o modificare în cazul locurilor cu plată. Mult timp, la medicină au fost scoase la concurs 80 de locuri cu plată şi mult timp au fost împărţite aceste locuri într-un procent de 50%-50%. Dar, în final, Senatul universităţii a spus că aceste locuri vor fi împărţite în funcţie de mediile obţinute la examenul de admitere. Tinerii maghiari obţineau, de regulă, medii mai mici, astfel că foarte puţini dintre ei au obţinut locuri cu plată. Această chestiune nu s-a rezolvat. În ceea ce priveşte situaţia Gimnaziului Romano-Catolic, – regret foarte mult că în momentul înfiinţării acestui liceu, cei în cauză nu s-au consultat cu noi, ci au încercat să înfiinţeze după propria lor idee, ceea ce a atras după sine mai multe greşeli administrative care azi sunt folosite de cei care nu vor să funcţioneze acest gimnaziu”.
Cred că predarea mandatului dumneavoastră nu înseamnă o retragere totală şi vă veţi asuma un rol activ în viaţa publică. Ce veţi face în viitor?
“Acum încep să îi înţeleg pe predecesorii mei cărora le-a fost adresată aceeaşi întrebare. Ce veţi face în viitor? Aşadar, dacă va fi nevoie de mine, voi valorifica experianţa acumulată de-a lungul timpului în domeniul învăţământului şi voi încerca să contribui la îmbunătăţirea chestiunilor mai sus amintite. În viaţa socială voi încerca să fie acceptat programul Şcoală după şcoală, aşa-numitul after school, cu scopul organizării unor programe de după-amiază, utile şi cu sens pentru copiii. Astfel şi părinţii vor avea posibilitatea să se convingă că merită să aleagă o şcoală cu predare în limba maghiară. De asemenea, avem o organizaţie, Asociaţia Statuia Libertăţii, care organizează manifestări şi acţiuni culturale şi istorice, şi mă voi implica în această activitate”, ne-a declarat în încheiere fostul secretar de stat în Ministerul Educaţiei Naţionale, András György Király.
Interviu realizat de: Balázs Magdolna
Foto: Nyugati Jelen