Kós Károly, s-a născut în 1883, la Timişoara. A studiat inițial ingineria, doar mai târziu s-a îndreptat spre arhitectură. Încă din timpul studiilor a manifestat un puternic interes pentru arhitectura tradițională țărănească: în acest scop a întreprins diverse călătorii în Ţinutul Secuiesc şi în zona cu folclor de tip Kalotaszeg (Ţara Călatei, pe cursul râului Călata, în jurul localității Rimetea, judeţul Alba).
Kós Károly a contribuit ca editor și grafician la ziarul politic ilustrat Vasárnap. În 1924, împreună cu câțiva prieteni, fondează editura Erdélyi Szépmíves Céh (în traducere aprox. “Breasla artistică transilvăneană”). Ca politician a fost membru fondator al Partidului Popular din Transilvania (1921). A fost unul din primii promotori ai transilvanismului: al convieţuirii paşnice a „celor trei naţiuni” şi al conştientizării transilvanismului. După cel de-al doilea război mondial, având speranţa într-o schimbare democratică, şi-a asumat din nouă un rol politic şi a îndeplinit funcţia de preşedinte al organizaţiei Uniunii Populare Maghiare din judeţul Cluj, iar între 1946-1948 a fost membru al Parlamentul României.
Kallós Zoltán, s-a născut în data de 26 martie 1926, în satul Răscruci, comuna Bonţida, judeţul Cluj. Etnograful clujean a început să culeagă cântecele populare din satul său natal, obiceiurile populare maghiare, româneşti şi ale romilor din acea zonă, la îndemnul profesorului său de la Colegiul Reformat din Cluj-Napoca, unde învăţa şi el. Kallós Zoltán câştigă un premiu la un concurs de cântece populare cu o colecţie despre obiceiurile tinerilor şi comoriile folclorice, pentru ca în final să se “logodească” cu etnografia.
Cercetătorul maghiar, care vorbea limbile maghiară, română şi romă, a cules, fără deosebire de naţionalitate, tradiţiile acestor trei popoare, în satele din nordul Câmpiei Transilvaniei, din zona satului Sic, judeţul Cluj, din Ţara Călatei, din satele de pe malul râului Nadăş, de la ceangăii din Ghimeş şi Moldova. Astfel a strâns 15 mii de cântece populare, a publicat 26 de casete audio cu cântece populare, din care opt casete cu balade. În Ungaria au fost realizate mai multe discuri şi CD-uri cu cântecele populare culese de etnograful maghiar din România.
Sütő András, s-a născut în 1927, la Cămăraş, judeţul Cluj. Ca moştenitor al tradiţiilor scriitorului maghiar Móricz Zsigmond, în nuvelele sale timpurii a prezentat viaţa ţăranilor din Câmpia Transilvaniei şi schimbările după primul război mondial în viaţa satului transilvănean. A debutat la vârsta de 18 ani în revista clujeană Világosság cu eseul Levél egy román barátomhoz („Scrisoare către un prieten român”). A fost membru al Marii Adunări Naţionale între 1965 și 1980. A fost de asemenea vicepreședintele Asociaţiei Scriitorilor din România între 1974 și 1982.
Cele mai mari efecte sociale şi culturale le-au avut dramele sale în care Sütő analizează problemele omului din secolul XX: progresul istoric, revoluţia şi reforma, puterea şi morala.
În perioada 1980 – 1989, scrierile sale au apărut exclusiv în străinătate, deși el a continuat să rămână redactor-șef al publicației culturale maghiare Új Élet („Viață Nouă”), editată de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste la Târgu Mureş, a cărei redacție era adăpostită într-o impozantă vilă art-nouveau, proiectată de conaționalul său, arhitectul Kós Károly.
Redacţia
Foto:eszm.ro/Tovább 18/Maszol