Zsolt Török (1973, Arad) alpinist
Zsolt Török, în vârstă de 45 de ani, din Arad, este considerat unul dintre cei mai valoroşi alpinişti tehnici din România, fiind câştigătorul mai multor premii naţionale şi internaţionale.
Cea mai recentă performanţă a avut-o când, în 2018, împreună cu alţi doi alpinişti român – Romeo Popa și Teofil Vlad – au deschis o linie nouă în Peretele Sudic al Muntelui Pumori, înalt de 7.165 de m, aflat la circa opt km de Everest. În semn de consideraţie pentru performanţele obţinute, dar şi pentru promovarea imaginii României în lume, Zsolt Török a fost distins cu „Emblema de Merit” a României de către ministrul apărării naţionale al Românie. Zsolt Török a amplasat, împreună cu colegii săi, pe vârful Pumori, un drapel care poartă însemnele Anului Centenar, primit de la ministrul român al apărării.
Pentru Zsolt Török, alpinismul reprezintă „marea iubire” a vieții, o pasiune pentru care a renunțat la destule lucruri de-a lungul timpului. Despre alpinism a început să viseze la vârsta de cinci ani, dar numai la 16 ani a început să practice, cu adevărat, acest sport. Până atunci mergea, împreună cu părinţii, în excursii, cu rucsacul pe spate, aşa cum mărturiseşte chiar el.
Tot el a mărturisit, într-un interviu acordat în 2014 unui portal din Ungaria, că:
„Nimeni nu este vinovat pentru că s-a născut în locul în care s-a născut. Eu aş solicita cetăţenia unei alte ţări numai dacă aş locui în ţara respectivă. Dar nu vreau. Ţin foarte mult la locul unde m-am născut, la oraşul, la peisajul acestuia. Între Arad şi Budapesta distanţa nu este mare, sunt doar 280 de kilometri, şi nici trecerea frontierei nu mai reprezintă o problemă ca în trecut. Nu îmi doresc să plec din ţară, fie şi în Ungaria. Iar despre cetăţenie, cred că atâta timp cât nu trăiesc în ţara respectivă, nu pot să mă identific nici cu această chestiune, şi ca atare nici nu pot să îmi exprim votul, în aşa fel încât să simt că respectivul lider ales este al meu. Eu reprezint valoarea, indiferent de cetăţenia mea”.
Într-o însemnare făcută pe blogul său personal, în 2013, Zsolt Török spune:
„Voi implini 40 de ani, iar în cei 40 de ani nu am simţit niciodată că aş pleca din ţara mea, deşi mulţi au plecat, dezamăgiţi, supăraţi. În 25 de ani de alpinism am început să-mi cunosc ţara. Iubesc ţara mea cu toate imperfecțiunile, toate neajunsurile, așa cum este ea. Pentru mine România înseamna pe scurt, „pe un picior de plai, pe o gură de rai”, asa cum este descris în Mioriţa. Cred că orice român ar trebui să simtă la fel”.
Dr. Benedek Géza (1916-2010), medic primar cardiolog
A fost primul director al Spitalului de Recuperare Cardiovasculară din staţiunea Covasna. Colaborator al întemeietorului şcolii româneşti de cardiologie, profesorul C.C. Iliescu, dr. Benedek Géza a fost autorul unei opere excepţionale, recunoscute în România şi răsplătită de statul român cu mai multe distincţii, cum au fost şi Ordinul Muncii şi Ordinul Meritul Sanitar.
A condus Spitalul de Cardiologie din Covasna timp de mai bine de 25 de ani, iar o mare parte din viaţa sa și-a dedicat-o cercetărilor ştiinţifice, numele său fiind legat de “metoda Covasna”, folosită şi în ziua de azi, care presupune cure de aer, băi cu apă minerală şi mofete, în tratamentul pacienţilor cu afecţiuni cardiovasculare. Articolele sale de specialitate au apărut în publicaţiile medicale din România, Germania şi SUA.
Atenţia şi-a concentrat-o asupra importanţei şi efectelor terapeutice ale apelor minerale şi a gazelor mofetice din zona judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, în special în tratarea bolilor cardiovasculare.
A participat şi în diferite proiecte la dezvoltarea staţiunii Covasna, iar în 1968, la Covasna, apoi, în 1979, la Arcuş a fost organizatorul unei consfătuiri ştiinţifice care a atras medici din toată România. Materialul primei conferinţe a fost cules şi publicat în 1979, la Sfântu Gheorghe, într-un volum, intitulat „Efectele terapeutice ale staţiunilor balneo-climaterice din judeţul Covasna”, sub îngrijirea lui Zsigmond Darkó şi Petru Oprea.
Ca medic primar, pensionar, oraşul Covasna l-a distins cu premiul Pro Urbe, cu prilejul Zilelor Oraşului Covasna, care au început pe 1 octombrie 1999. În noiembrie 2010, la aniversarea a 50 de ani de la înfiinţarea Spitalului de Recuperare Cardiovasculară din staţiunea Covasna, instituţia a fost numită după numele său. Din cauza stării de sănătate, dr. Benedek Géza nu a putut să fie prezent la această festivitate.
Gheza Vida (1913-1980, Baia Mare), sculptor
A fost un sculptor modernist căruia îi plăcea cel mai mult să modeleze lemnul, fiind socotit unul dintre cei de seamă artişti ai României, din secolul XX.
Vida a început să sculpteze încă din tinereţe, mai întâi personaje din lumea satului maramureșean, sau inspirate din viaţa minerilor, manifestând o puternică comuniune şi admiraţie faţă de arta populară maramureșeană, care îi va fi un permanent izvor de inspirație.
Atmosfera artistică de la Baia Mare l-a influenţat, încă din 1932, când frecventa atelierul a pictorului Alexandru Ziffer, un remarcabil reprezentant al şcolii de pictură.
Debutul său artistic are loc în 1937 când participă la Expoziţia Noii Societăţi a pictorilor din Baia Mare,
Gheza Vida participă, în 1946, la Expoziţia de artă plastică organizată la Cluj de Raoul Şorban, Emil Cornea şi Carol Pleşa. În anul următor este prezent cu lucrări la Salonul de pictură şi sculptură al Transilvaniei, organizat din iniţiativa lui Virgil Vătăşianu, Sándor Szolnay, Raoul Şorban şi Lászlo Gyula.
La 24 octombrie 1948 este vernisată „Expoziţia de artă plastică regională de Stat a Transilvaniei”, unde Vida expune grupul statuar Dans oşenesc şi Buciumaşul, lucrări impresionante ca forţă de expresie.
În 1949 Vida este premiat de Ministerul Artelor şi Informaţiilor.
Eforturilor sale şi colaborărilor cu arhitectul Anton Dâmboianu i se datorează realizarea celebrului Monument al Ostaşului Român de la Carei, inaugurat în 1964, lucrare datorată sculptorului Vida, complexul monumental fiind considerat o creație de excepție a artei monumentale de for public din România.
Lucrări semnate de Vida se află şi în numeroase colecţii private din ţară, dar şi în colecţii şi muzee din Franţa, Spania, Italia, Ungaria, Israel, Rusia, Iran.
Maestrul maghiar Gheza Vida a fost ales, în 1968, vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România, iar în 1974 a fost ales membru corespondent al celui mai înalt for ştiinţific şi cultural al României, Academia Română.
Realizat: Balázs Magdolna
Foto:Krónika/Háromszék/Agerpres