Ziua Mondială de Rugăciune

„Veniţi, că iată, toate sunt gata!”

Ziua de Rugăciune Ecumenică Mondială pentru Femei: 1 martie 2019

Ziua Mondială de Rugăciune este sărbătorită pretutindeni în lume din 1870. La Bucureşti, de mulţi ani sărbătorim această zi, în trei limbi (romănă, maghiară şi germană), la Biserica Evanghelică Germană, într-o atmosferă ecumenică, prin participarea şi reprezentarea femeilor de etnie germană de religie evanghelică, reformată şi greco-catolică.

Programul „Veniţi, că iată, toate sunt gata!”, care a avut loc vineri, pe 1 martie 2019, a fost alcătuit de femeile din Slovenia, care s-au inspirat din Evanghelia după Luca, versetele 14:17. În fiecarea an rugăciunea este rostită pentru comunităţile de femei din diferite ţări. Slovenia este una din cele mai mici ţări din Europa şi nu demult a fost înfiinţată aici Comisia pentru Ziua Mondială de Rugăciune. Conform scenariului, istoria biblică, diferite părţi din text şi rugăciunea religioasă sunt legate de cântece.

Esenţa subiectului este chemarea: „Veniţi!”. Precum îndemnul, ceea ce determină la răspuns: „că iată, totul este pregătit”. Veniţi şi slăviţi-L pe Domnul, exprimaţi-vă recunoştinţa voastră, propovăduind ţara iubirii.

Chemarea se bazează pe exemplul Cinei cea de Taină a lui Isus, la care au participat invitaţii de pe stradă, deoarece invitaţii cei dintâi s-au eschivat de la chemare. Pretextele nu au importanţă, masa a cărei scop era formarea comunităţii, este pusă şi îi aşteaptă pe cei care nu au fost cei dintâi invitaţi. Casa Domnului să se umple de bucurie şi prezenţă, de mirosul apetisant al mâncărurilor şi de rumoarea conversaţiilor. Uşa Casei Domnului se deshide spre stradă. Fă-ţi curaj şi vino, intră şi tu, este loc aici şi pentru tine. Să construim şi să întărim împreună comunitatea în jurul mesei Domnului.

La liturghia, care a fost oficiată de preotul evanghelic german, am ascultat întâmplările acelora care se aşează la masa pâinii, a vinului, a apei şi a sării. Întâmplările acestora au reflectat situaţia politică şi economică a Sloveniei, de la regimul socialist-comunist şi până în zilele noastre. Am auzit istoria refugiaţilor şi a muncitorilor imigranţi, a mamelor, a bunicilor, a soţiilor şi a romilor. La sfârşit am rostit rugăciunea prin care am cerut binecuvântare pentru ca noi să ne putem ajuta reciproc în drumul spre libertate, dreptate şi pace.

Tema întâlnirii din acest an s-a referit, pe de o parte, la relaţiile cu Dumnezeu, iar pe de altă parte, la relaţiile noastre în cadrul comunităţii, şi a reflectat foarte bine invitarea la masa lui Isus a oamenilor care trăiesc la periferia societăţii.

Simbolul zilei rugăciunii a fost realizat de artista Rezka Arnuš, care suferă de probleme de vedere. Pe pictura sa apar simultan două teme: Slovenia şi istoria biblică care serveşte drept bază de inspiraţie slujbei religioase. Pe partea superioară a tabloului se pot observa figurile unor femei, în mişcare, îmbrăcate în port popular sloven, purtând pe cap pălării cu dantelă, respectiv căculi şi fular în jurul gâtului.

Pe marginea tabloului, un semicerc împodobit cu broderie populară slovenă simbolizează o farfurie sau o masă, în mijloc fiind aşezată o specialitate naţională a Sloveniei, potica, aşa cum se poate citi şi pe site-ul https://vilagimanap.hu. Strugurii simbolizează podgoriile Sloveniei. Cozonacul cu miere, numit potică în slovenă, aşezat în mijlocul mesei, este un simbol caracteristic sloven şi este, totodată, simbolul dragostei. Cozonacul este împodobit cu motive de garoafe slovene şi este preparat din mierea produsă de albinele străvechi din Carniola. Pe porţiunea de  sub masă sunt aşezaţi copiii aflaţi la periferia societăţii. Şi ei au aflat de invitaţie. O femeie fără adăpost ţine în braţe un copil; o femeie oarbă, cu braţul întis, nesigură pe ea, încearcă să facă un pas înainte; surdul răspunde prin întoarcerea capului; o fată spasmodică încearcă să îşi exprime bucuria invitaţiei la ospăţ prin covulsii musculare necontrolate.

La realizarea picturii, artista a folosit culorile caracteristice ale artei populare slovene: roşu şi alb. A folosit verde pentru culoarea de fundal, care simbolizează peisajul, pădurile şi câmpiile slovene. Nuanţele de culori folosite la figurile copiilor exprimă bucuria sinceră provocată de invitaţie. Pictoriţa Rezka Arnus şi-a ales tema zilei, înfăţişând o masă pusă prin elemente care îi adună pe oameni laolaltă în Slovenia, în timp ce în jurul mesei stau cei care au acceptat invitaţia.

În a doua parte a „zilei de rugăciune” participanţii au putut cunoaşte varietatea mediului natural, a animalelor şi plantelor, frumuseţiile Sloveniei, situată în inima Europei. Călătoria imaginară ne-a purtat în ţinuturi minunate. O ţară mică, cu experienţe mari. Ne-a fost prezentată şi herghelia de la Lipica şi rezervaţiile naturale ale Sloveniei, precum şi istoria ţării şi a bisericii, evoluţia populaţiei, limba, cultura şi păstrarea identităţii. De asemenea, am aflat şi despre schimbările situaţiei Sloveniei în epoca contemporană şi despre existenţa democratică a ţării, exprimată sub forma unui stat, de poporul sloven şi de minorităţile naţionale,  printre care cea mai numeroasă fiind cea maghiară şi italiană.

După prezentarea ţării, manifestarea ecumenică s-a încheiat cu ospăţul iubirii.

Éva Nagy, curator

Biserica Reformată ”Calvineum”, Bucureşti

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


4 + 6 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.