Începând din anii 1950 și până în 1970 compania United Airlines a operat astfel de zboruri între Chicago și New York, respectiv între Los Angeles și San Francisco. Azi ar putea suna ca o legendă urbană faptul că au existat cândva curse regulate de pasageri cu care puteau călătorii doar bărbații, iar femeile și copii nu aveau acces, pur și simplu.
Aceste curse speciale au fost numite Executive (directori), ceea ce însemna că puteau călătorii cu acestea doar oamenii de afaceri. În anii 1950-1960, prin omul de afaceri se înțelegeau doar bărbații, iar în avion erau alături de ei doar stewardesele (care în vremea aceea nu erau numite însoțitoare de bord).
Zborurile Executive, lansate de United Airlines, în 1953, au fost operate mai întâi cu avioane DC-6B, iar mai târziu cu avioane de tip Caravelle.
Până în 1961, aceste curse au fost efectuate între aeroportul LaGuardia din New York și aeroportul Midway din Chicago, după care compania a trecut la utilizarea avioanelor Caravelle, care asigurau curse între aeroportul Idlewild din New York și aeroportul O’Hare din Chicago (aeroportul Idlewild a fost denumit ulterior JFK care și azi este cel mai mare aeroport din New York). Din punct de vedere comercial această cursă a avut succes, funcționând cu o capacitate de utilizare de 80-90%, ceea ce nici nu era surprinzător, deoarece cursa de la ora 17:00 era considerată oră de vârf din punctul de vedere al zborurilor comerciale.
La bordul avionului erau asigurate toate condițiile de care avea nevoie un om de afaceri care putea să se bucure de binecuvântările redresării economice de după război. Cel care vroia să lucreze i se oferea un birou, iar în timpul zborului putea să răsfoiască toate revistele și magazinele de afaceri, ba mai mult, știrile de afaceri veneau prin telex (aproape) în timp real, inclusiv cursurile acțiunilor.
Desigur, reclamele pentru aceste curse nu erau făcute prin asigurarea condițiilor pentru oamenii de afaceri de a lucra chiar și la bordul avionului, ci prin asigurarea confortului și posibilitatea de relaxare…fără femei.
Potrivit informațiilor – care au supraviețuit peste vremuri și care sunt considerate în sine documente, deoarece au fost adresate pentru o societate de consum dicriminativă, care azi pentru noi este inimaginabilă -, distanța între New York și Chicago era parcursă cu avionul în trei ore și 15 minute. La bordul avionului pasagerii erau întâmpinați cu o atmosferă de club pentru bărbați. Oamenii de afaceri puteau fuma trabuc, iar cei care vroiau să se relaxe din cauza pantofilor eleganți, puțin incomozi, li se dădea gratuit o pereche de papuci.
În salon, puteau să discute între ei, cu alți oameni de afaceri, iar stewaedesele serveau steak-uri de vită preparate de ”bucătari cu o experiență continentală”, pe lângă care se servea, desigur, și un cocktail.
Zborurile disponibile exclusiv pentru bărbați nu au fost, desigur, pe placul tuturor. Astfel, Organizația Naională a Femeilor a organizat o campanie de mare succes împotriva acestor zboruri. Ca semn al chimbării vremurilor, United Airlines a decis în 1970 că va desființa cursele Executive, cu toate că s-au bucurat de o mare popularitate.
La bordul avionului erau asigurate toate condițiile de care avea nevoie un om de afaceri care putea să se bucure de binecuvântările redresării economice de după război. Cel care vroia să lucreze i se oferea un birou, iar în timpul zborului putea să răsfoiască toate revistele și magazinele de afaceri, ba mai mult, știrile de afaceri veneau prin telex (aproape) în timp real, inclusiv cursurile acțiunilor.
Zborurile disponibile exclusiv pentru bărbați nu au fost, desigur, pe placul tuturor. Astfel, Organizația Naională a Femeilor a organizat o campanie de mare succes împotriva acestor zboruri. Ca semn al chimbării vremurilor, United Airlines a decis în 1970 că va desființa cursele Executive, cu toate că s-au bucurat de o mare popularitate.