În anul 2020, la București, precum oriunde în lume, viața oamenilor s-a schimbat. Pandemia cu COVID-19 a avut un impact negativ foarte mare asupra vieții noastre cotidiene. În primăvară, bisericiile au fost închise, apoi după deschiderea lor, din cauza răspândirii rapide a virusului, au fost impuse noi măsuri de restricție (și) în România. Viața ecleziastică s-a schimbat la nivel național. Iată, ce au declarat unii enoriași din cadrul congregațiilor maghiare din București despre acest subiect:
„În opinia mea, instituirea stării de urgență din cazua epidemiei cu noul coronavirus nu a creat deloc o nouă situație, deoarece din cauza extinderii mari a orașului, îngrijirea sufletească prin intermediul telefonului a făcut parte și până acum din servicul meu pastoral. De la mijlocul lunii martie, această soluție nu a însemnat întreținerea relațiilor doar cu membrii în vârstă și cei bolnavi ai bisericii, ci s-a extins asupra întregii congregații. În luna mai, mai mulți membri în vârstă, dar încă activi, ai bisericii au semnalat că vor pleca din București. După ridicarea stării de urgență nu a avut loc reîntoarcerea la biserică, mult sperată și așteptată. Numărul mare de îmbolnăviri provoacă, de asemenea, temere în oameni, foarte mulți rămân departe de viața congregației, însă cu ocazia Zilei Reformei Protestante mulți vârstnici s-au împărtășit. Cred și mărturisesc că Dumnezeu nu ne pune la încercări peste puterile noastre. Aceasta să fie forța care ne va menține și în viitor.” (Béla Zsolt, preot reformat)
„În general, oamenii s-au îndepărtat unii de alții, nu se întâlnesc așa cum făceau în ultimii ani. Majoritatea membrilor în vârstă ai bisericii nu au curaj să iasă din acasă, mai cu seamă dacă nu au pe nimeni care să îi însoțească. În schimb, în pofida restricțiilor, cei cu vârsta de mijloc și unii membri mai tineri ai bisericii participă la slujbele religioase și la Sfânta Împărtășanie, care a fost împărțită în condițiile cele mai sigure, prin respectarea chiar și a instrucțiunilor episcopale. Situația generată de epidemie își va pune pecetea, cu siguranță, și asupra vieții maghiarilor din București, dar avem încredere în Dumnezeu și ne vom păstra credința chiar și aici, în diasporă, și ne rugăm la Dumnezeu ca viața noastră să revină la normal cât mai repede.” (Juliánna Colda și Katalin Savu, prezbiteri)
„De la izbucnirea epidemiei cu noul coronavirus, la congregația reformată de pe Șoseaua Viilor, procentul celor prezenți la slujbele religioase s-a diminuat la jumătate. În prima parte a epidemiei nu au fost oficiate slujbe religioase, și doar cu prilejul sărbătorilor Pascale ne-am adunat pentru prima oară. Pe parcursul verii, s-a putut observa că enoriașii încep să vină din nou la biserică. Unul dintre membrii congregației noaste s-a îmbolnăvit din cauza infectării cu noul coronavirus și a fost internat la spital. Slavă Domnului că după două săptămâni de spitalizare s-a vindecat, în ciuda vârstei sale înaintate (80 de ani). Încercăm să respectăm prevederile sanitare, cu toate că unora nu le plac și protestează împotriva purtării măștilor de protecție. Cu ajutorul Domnului credem că vom depăși și această încercare. Dumnezeu să ne păzească și să ne ocrotească pe noi, toți!” (Tivadar Biró, preot reformat)
„În luna martie, mulți au crezut că, poate, se va schimba ceva la oameni și vor veni mai mulți la biserică. Nu s-a întâmplat așa, mai ales membrii loiali ai bisericii au fost cei care nu au avut curaj să vină la biserică. La începutul stării de urgență, slujbele puteau fi oficiate în curtea bisericii, dar de când nici aceasta nu mai era voie, atunci în fiecare duminică am transmis pe platformele social-media, slujbele reliogioase și Predicația. După ce s-au deschis din nou ușile bisericilor, am constatat că cei care au dus dorul, într-adevăr, de Cuvântul lui Dumnezeu și de comunitate, au venit și, în continuare, au învins toate temerile și obstacolele. Eu cred că Dumnezeu este mai mare și mai puternic, decât oricare epidemie și acolo unde este Duhul lui Dumnezeu nu are loc teama.” (Márton Illyés, preot evanghelic)
Profesoara pensionară, Mária Bakó, membră de bază a congregației catolice maghiare, în această perioadă a epidemei urmărește slujbele religioase de acasă, cu ajutorul televizorului, deoarece numai astfel se simte în siguranță. După cum a spus, prea puțini oameni au curaj să meargă chiar și la Biserica Bărăția, deoarece mulți locuiesc departe de biserică, și mai intervin și condițiile de transport. Însă, mai sunt și excepții, sunt și oameni, chiar și de 90 de ani, care vin întotdeauna la biserică, dar cei mai mulți urmăresc slujbele la televizor. Membrii Clubului Seniorilor, din care fac parte persoane în vârstă, din diferite culte, pot ține legătura cu biserica doar prin telefon, ceea ce este un motiv de întristare pentru profesoara pensionară și pentru alții. Iată, gândurile profesoarei despre această situație:
„Vârstnicii din București și epidemia – Putea fi începută și invers, deoarece această supărare a lui Dumnezeu determină și domină viețile noastre, de luni de zile. Desigur, este greu și este tot mai greu de suportat această atmosferă generală, apăsătoare, care va deveni tot mai puternică pe zi ce trece.
Noi, membrii activi ai Clubului Seniorilor, constatăm cu tristețe că suntem tot mai puțini. Dintre membrii noștri ”a plecat” și mult iubitul Szabolcs, și, în mod ciudat, nu din cauza epidemiei, ci din cauza unui accident banal, care s-a întâmplat acasă. Ceea ce ne lipsește cel mai mult sunt întâlnirile noaste săptămânale, pe care le-am așteptat de fiecare dată foarte mult. Clubul nostru a fost înființat în urmă cu 15 ani, în cadrul Casei de Cultură Petőfi Sándor, unde ne-am întâlnit frecvent – neluând în seamă distanța și vârsta – pentru conversații prietenești, lângă o ceașcă de cafea sau de ceai și prăjituri. Ne este dor de aceste întâlniri. Dar ce putem face, în situația dată? Ținem legătura prin telefon. Prietenul nostru, Laci, care mereu are multe idei, a propus ca ziua conversațiilor noastre să fie marți, dar și aceasta, încet-încet, se va stinge, și atunci vorbim când ne aducem aminte. Ne rugăm la Dumnezeu să ne binecuvânteze și să ne ocrotească de necaz, ca să putem să ne vedem cât mai repede.”
În final, în spiritul înțelegerii, al atenției la grijile semenilor noștri, al credinței, speranței și al iubirii, le doresc multă sănătate cititorilor noștri, având încrederea că „Domnul lucrează minunat,
dar drumul său este ascuns…”.
dr.Éva Nagy
vicepreșdinte – Asociaţia Presbiteriană a Eparhiei Reformate din Brașov,
curator – Biserica Reformată Calvineum, București