În cadrul unui interviu acordat de noul secretar de stat pentru învățământul în limbile minorităților naționale, din Ministerul Educației și Cercetării, Zoltán Kallós, acesta a vorbit despre „problema eternă” a predării mai eficiente a limbii române pentru elevii maghiari, despre beneficiile vaccinării întregului cerc de persoane din jurul elevilor și despre adaptarea inteligentă a ceea ce ne-a forțat pandemia să adoptăm ca soluții de „avarie” și la realitățile de după revenirea la normalitate.
Ministerul Educației și Cercetării a lansat, la începutul lunii aprilie, o campanie sub genericul „Vaccinare și testare pentru învățare”. În cadrul campaniei, secretarii de stat din cadrul ministerului, printre care și Zoltán Kallós, au organizat mai multe întâlniri în fiecare județ al țării.
Noul secretar de stat pentru învățământul minorităților, Zoltán Kallós, a declarat, la o întâlnire de lucru care a avut loc recent în județul Botoșani, că elevii ar putea să revină în școli cu prezență fizică numai dacă vom obține o imunizare în masă.
L-am întrebat pe secretarul de stat, cum se derulează campania de vaccinare în rândul minorităților naționale, dacă există probleme mai deosebite, în special în mediul rural – la sate, comune -, respectiv în ce măsură înțeleg oamenii de aici pericolul infecției cu noul coronavirus?
„Tocmai din acest motiv a fost lansată această campanie de promovare a beneficiilor de vaccinare, astfel încât informațiile să poată ajunge la toate comunitățile, atât din mediul urban, cât și din cel rural. Tocmai din acest considerent și-a unit forțele Ministerul Educației cu organizațiile părinților, cu sindicatele din învățământ, cu profesorii din învățământul superior, respectiv cu studenții și consiliile județene ale elevilor, pentru ca toată lumea, la nivelul său, să promoveze această campanie. În ceea ce privește disponibilitatea de vaccinare, situația în rândul minorităților nu este nici mai bună și nici mai rea decât în rândul majorității. În ambele cazuri există zone mai izolate în care informațiile ajung mai greu, dar nu numai informațiile, și centrele de vaccinare sunt la distanțe mai mari, însă în ultimele zile a pornit la drum o caravană de vaccinare mobilă care – în opinia mea – va rezolva această problemă. Sarcina noastră este doar să informăm populația și, într-adevăr, vaccinarea în sine nu este domeniul nostru, noi încercăm doar să o promovăm atât în rândul elevilor, cât și în rândul părinților și pedagogilor. În ceea ce privește centrele de vaccinare mobile, acestea sunt coordonate de prefecturi, ceea ce a și început deja în mai multe județe, iar acum asemenea centre sunt organizate și în mediul rural. Campania „Vaccinare și testare pentru învățare” a fost lansată de Ministerul Educației, practic a fost semnat un protocol, pe 7 aprilie, cu elevii, profesorii din învățământul public, cu toți cei care fac parte din acest sistem. Sistemul educațional este foarte complex și nu este suficient dacă se vaccinează doar profesorii, toate componentele sistemului trebuie să abordeze problema în același mod, părinții, elevii și toată lumea. Aceste întâlniri în fiecare județ au fost lansate pe 9 aprilie, iar cei patru secretari de stat din cadrul Ministerului Educației s-au deplasat, respectiv se vor deplasa – campania se va încheia la sfârșitul săptămânii viitoare – în câte zece județe (chiar și ministrul educației a mers personal în anumite locuri). La aceste întâlniri îi invităm pe partenerii mai sus amintiți, precum și pe reprezentanții mass-media. Am spus, și voi spune din nou, că această campanie își va atinge obiectivul dacă ne concentrăm asupra conștientizării de sine și asupra beneficiilor vaccinării. În opinia mea nu trebuie să cădem în exces, deoarece de multe ori se declanșează tocmai efectul opus, de aceea trebuie să avem o campanie serioasă de sensibilizare”.
La întrebarea, dacă educația online a avut și efecte pozitive asupra elevilor care aparțin minorităților naționale, și dacă se va continua procesul educațional și în sistem online și după întoarecerea în clasă a elevilor sau acesta va fi opțional, Zoltán Kallós a precizat:
„Efectele pozitive sunt la fel ca în cazul majorității. Adevărul este că educația cu prezență fizică este cea mai eficientă și cred că toată lumea este de acord cu aceasta. De aceea depunem eforturi și prin această campanie ca să obținem cât mai repede imunitatea în masă și să ne putem întoarce la educația prin prezență fizică. În ceea privește educația online, aceasta are și părți bune, pe care trebuie să le păstrăm. Cred că educația online nu trebuie să fie opțională, ci trebuie să ne așezăm la masa discuțiilor cu specialiștii – au fost făcuți deja pași în această direcție – și să vedem care sunt acele segmente care pot fi predate eficient în sistem online și să le păstrăm pe acestea pentru educația online, mai cu seamă că un număr mare de școli au fost deja dotate, sau sunt în curs de dotare, cu mijloacele moderne de predare. Ba mai mult, și pedagogii au participat deja la multe cursuri de perfecționare, după greutățile de început. La început – și nu trebuie să ascundem sub preș – pedagogii au fost autodidacți, au învățat unii de la alții sau de pe internet despre formele de predare online, dar acum există multe cursuri de perfecționare în acest domeniu. Pentru pedagogii maghiari a fost înființată Asociația Pedagogilor Maghiari din România, o organizație profesională care a oferit în mod constant mult ajutor celor care participă în procesul educațional, atât părinților, elevilor, cât și pedagogilor. Așa că există posibilități pentru formare profesională. Educația online va fi parte a sistemului de învățământ românesc și după pandemie, și ar fi păcat să lăsăm să se piardă tot ceea ce am învățat. Să ne aducem aminte că în urmă cu câțiva ani, de multe ori ne uitam cu ardoare la sistemele de învățământ din Occident, la cât de eficient pot ei să îmbine educația online cu educația prin prezență fizică, iar acum avem și noi această oportunitate, de care nu trebuie să ne folosim în mod opțional. Este un proces lung și nu trebuie să cădem în greșeala de a încerca să copiem rapid exemplul finlandez sau oricare exemple și să aplicăm în societatea românească. Așa nu are nici un sens. Există laturi bune ale educației online pe care trebuie să le adaptăm la realitatea românească. În fiecarea județ în care am fost la aceste întâlniri – până acum am fost în opt județe – de fiecare dată au fost prezenți și reprezentanții Consiliului Județean de Elevi, erau de obicei elevi din clasele a X-a a XII-a, care s-au alăturat campaniei de vaccinare. Mă bucur de asta, deoarece realitatea este că – și poate pare ciudat ceea ce spun acum – ei sunt mai credibili în rândul colegilor lor. Atunci când vine un secretar de stat sau chiar un director de școală și spune că ar fi bine să se vaccineze nu este sigur că are același efect cu atunci când acest lucru ar fi spus de președintele sau vicepreședintele Consiliului Județean de Elevi. Știm că tinerii comunică și au comunicat și înainte între ei foarte intens și eficient, chiar și online, sau sub orice altă formă, așa că în opinia mea informațiile și exemplele bune se răspândesc repede. Un alt factor foarte important este că la aceste întâlniri participă de fiecare dată un medic, un epidemiolog, deoarece eu nu sunt specialist și nu pot să răspund la anumite întrebări, și, de obicei, sunt întrebări despre un vaccin sau altul care are un mecanism de acțiune diferit, de exemplu vaccinul Pfizer sau AstraZeneca. Este evident că la o astfel de întrebare nu aș putea să răspund, deoarece nu sunt specialist. Această campanie trebuie să fie una corectă, non-invazivă și neagresivă, deoarece astfel ne putem atinge obiectivul mult mai eficient. Eu personal mă voi deplasa săptămâna viitoare în încă două județe”.
Pe secretarul de stat l-am întrebat și despre planurile sale pe termen scurt și dacă are în vedere să modifice, să corecteze sau să aducă ceva nou în proiectele echipei anterioare?
„Chiar dacă nu aș vrea să schimb proiectele care au fost înaintea mea, tot ar trebui să modific, deoarece acum suntem într-o situație complet diferită, dar în orice caz chestiunea formării pedagogilor rămâne o mare provocare. Având în vedere că formarea profesorilor are loc în cadrul universităților, împreună trebuie să găsim o soluție, care trebuie să fie mai eficientă în sensul că partea practică în sine este în prezent nesemnificativă, și vă dau un exemplu din propria mea experiență. În urmă cu aproximativ 20 de ani, noi participam practic la cinci ore care ne-au fost predate de un profesor-mentor, după care eu trebuia să predau cinci ore și atâta a fost partea practică. Am participat la un curs de cinci ore și am predat cinci ore. Ceea ce, în opinia mea, este foarte puțin, mai cu seamă pentru că de atunci s-a schimbat imaginea lumii, așteptările sunt complet diferite și sub acest aspect formarea și recalificarea pedagogilor are o importanță majoră. Sunt profesii, sunt noi profesii, pentru care există cerere pe piața forței de muncă. Conducătorii instituțiilor, directorii de școală, trebuie să înțeleagă, trebuie să îmbrățișeze astfel de inițiative. Desigur, noile profesii presupun și noi profesori. Aceste chestiuni trebuie rezolvate negreșit. Pe de altă parte, problema eternă este predarea mai eficientă a limbii române pentru elevii maghiari. Și în acest sens dorim să ne instruim pedagogii noștri, și aici mă gândesc la cei care predau limba română în secțiile de limbă maghiară. Avem un curriculum școlar special, numai că problema este cum putem noi să evaluăm în ce măsură este aplicată această programă specială. Sunt și situații – din păcate, și aici nu mă gândesc la mediul rural în care maghiarii trăiesc teritorial compact și nici nu pot să spun că este un fenomen general – în care pedagogul predă lecția de limbă română după metoda veche, tradițională, cu toate că există un curriculum special pentru minoritatea maghiară. Nu toată lumea se va putea adapta la nou. Noi, ca societate, manifestăm o rezistență foarte mare, atunci când există ceva nou, din instinct încercăm să îl respingem. Prima reacție a noastră este NU, suntem obișnuiți cu ceva care este mult mai simplu, mai confortabil și este mai la îndemână. Trebuie să schimbăm această abordare”.
Interviu realizat de: Balázs Magdolna
Foto: edu.ro