
La sfârșitul anului 2010, Guvernul Orbán a adoptat o lege cu privire la înfiinţarea Fondului Bethlen Gábor pentru distribuirea subvențiilor guvernamentale maghiarilor de dincolo de graniţele Ungariei. Organizaţia de administrare a fondurilor de stat a fost constituită în primăvara anului 2011, dar chiar și după aceea Guvernul Orbán a ocolit în mod repetat această organizație pe care a fondat-o chiar el însuşi, şi a sprijinit direct, prin decizii individuale pe acele organizaţii de dincolo de graniţele ţării care le erau pe plac.
Dintre deciziile guvernamentale cinci au fost luate direct de către Guvernul Orbán, în 2011, decizii care au omis motivele și criteriile de selectare a organizațiilor care urmau să fie susținute din bugetul Ungariei, sau de multe ori au omis chiar scopul utilizării sumei. Toate cele cinci decizii erau așa-numite hotărâri de tip „două mii”, adică nu erau secrete, dar nu erau nici publice – până acum, potrivit celui mai important săptămânal economic şi politic din Ungaria, HVG, citat de Transtelex.ro.
Prin cele cinci decizii, într-un singur an, în 2011, Guvernul ungar a împărţit în total 787 milioane de forinţi între nouă organizații din România, Slovacia, Ucraina, Serbia și Croația, se arată într-un articol publicat recent în paginile săptămânalului HVG.
Treizeci şi cinci la sută din suma totală, respectiv 277 milioane de forinţi, au mers în Transilvania.
Cea mai mare parte a sumei, 265 de milioane de forinţi, au ajuns, în patru tranşe, la Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania (CNMT), condus de László Tőkés, care este prezentă mereu alături de Viktor Orbán la scena Universităţii de Vară şi a Taberei Studenţeşti Tusványos. De alte şase milioane de forinţi a beneficiat Consiliul Naţional Secuiesc (CNS), care are o strânsă relaţie de cooperarea cu CNMT, iar o altă sumă de şase milioane de forinţi a primit Asociaţia Siculitas, organizaţia care aparţine de CNS, menţionează Transtelex.ro.
La scrisoarea adresată de Transtelex, în care portalul a dorit să afle pe ce au fost cheltuiți banii primiți de la Guvernul ungar în 2011 – în condiţii speciale -, László Dénes, ofițer de presă al președintelui Consiliului Național Maghiar al Transilvaniei, László Tőkés, în loc de o informare reală, a răspuns cu o scrisoare pe care a trimis-o „spre informare”. După cum a relatat anterior şi Transtelex, HVG a obținut documentele care au dezvăluit că Guvernul ungar a transferat 787 milioane de forinţi în 2011 pentru sprijinirea maghiarilor de dincolo de graniţele Ungariei. Pe lângă ceea ce a alocat prin Fondul Bethlen Gábor, înființat pentru a-i sprijini pe cei de peste graniță.
Consiliul Național Maghiar din Transilvania (EMNT) condus de László Tőkés, a primit cea mai mare sumă, 265 milioane de forinţi, iar în acest sens Transtelex.ro a adresat două întrebări acestei organizații și apoi Biroului de Presă al lui László Tőkés. Transtelex.ro a vrut să ştie, în ce scop a fost folosită această sumă și dacă sprijinul extraordinar a jucat un rol în acoperirea costurilor suportate în timpul organizării Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT) și a campaniei electorale a partidului din 2012. Transtelex.ro nu am primit încă niciun răspuns la scrisoarea sa, trimisă la adresa oficială a CNMT. Biroul de Presă al lui Tőkés a indicat ca portalul să se adreseze președintelui executiv al consiliului. Adică, au trimis „spre informare” un articol, alături de un smiley.
Articolul trimis „spre informare” nu include nicio informație relevantă despre utilizarea banilor, ci se referă la faptul că ziarele care au scris despre acest aspect, „media anti-națională a lui Soros” a intrat cu „ambele picioare” în „personajele marcante ale politicii naționale maghiare de astăzi”.
Cu toate că este vorba doar despre faptul că „în conformitate cu responsabilitatea și angajamentul cerut de Legea fundamentală, Guvernul Orbán acordă şi sprijin financiar unor organizații ale părţilor de naționalitate maghiară, rămase dincolo de granițele Trianonului”. Între timp sunt calificate și portalurile de articole, de exemplu Transtelex este numit „Transtelexul schizofrenic al Clujului”.
Deși aparent nu are legătură cu subiectul, poate fi un semnal faptul că sunt aduse reproşuri că portalurile menționate anterior nu au scris că în timp ce Consiliul Național Maghiar din Transilvania nu a primit niciodată niciun ban de la statul român, UDMR (Uniunea Democrată Maghiară din România, cel mai mare partid maghiar din Transilvania – n.red.) anul trecut, de exemplu, a băgat în buzunar 10 milioane de euro, aproximativ 3,5 miliarde de forinţi primiţi în sprijinul minorităților. (Astfel recunoscând, în esență, că Transtelex nu a dat greş prea mult când a întrebat dacă suma în cauză a fost cheltuită în scopuri politice.)
Deși, Transtelex nu a primit un răspuns oficial, câțiva dintre membrii Consiliului Național Maghiar din Transilvania și ai Partidului Popular Maghiar din Transilvania, înființat de membrii mișcării, au vorbit portalului sub anonimat. Interlocutorii portalului au crezut în unanimitate că sprijinul extraordinar venit din partea Guvernului ungar este destinat pentru acoperirea costurilor campaniei electorale ale Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT), înființat în 2011, la alegerile locale din 2012, din România. Însă scopul real al acestui sprijin a fost îndepărtarea lui Béla Markó, fost președinte al UDMR. Markó a susținut principiul „proximității egale” atât față de București, cât și față de Budapesta, adică a încercat să păstreze independența reprezentării politice maghiare în Transilvania, în direcția guvernelor ambelor țări. Iar, lui Viktor Orbán nu i-a plăcut distanța relativă a lui Markó.
„Cu siguranță, banii aceia au venit pentru campania din 2012 a Partidului Popular, atunci FIDESZ a încercat să ne pună într-o situaţie favorabilă prin toate mijloacele. Nu numai că ne-au ajutat financiar, ci ne-au învățat și de tehnici de campanie, de exemplu, Gábor Kubatov a ținut o prelegere în Transilvania, iar managerul său de campanie, Sándor Beke, a organizat sistematic sesiuni de instruire”, a amintit unul dintre interlocutori.
Cei care au fost dispuşi să ofere câteva explicaţii nu cunoşteau cifrele exacte cu privire la suma de bani cheltuită în campanie, şi după cum au spus, puțini oameni au văzut bugetele celor două organizații, PPMT şi CNMT, însă au menţionat că „nu le-au lipsit banii”.
De altminteri, toate acestea s-au întâmplat în perioada în care în România încă era în vigoare o lege electorală mai permisivă, se puteau tipări și expune afișe electorale, bannere, distribui insigne și pliante.
„Pe atunci, au vrut să-l distrugă pe Béla Markó, şi au reușit în esență”, a adăugat unul dintre interlocutorii portalului Tanstelex.ro. În 2011, Markó, care deținea funcția de președinte al UDMR din 1993, nu a mai candidat pentru un nou mandat. El a fost înlocuit de Hunor Kelemen, care de atunci se află în fruntea Uniunii și este considerat un susținător entuziast al lui Viktor Orbán, cel puțin pe baza declarațiilor sale.
Mmebrii PPMT şi CNMT, care au fost dispuşi să acorde câte o declaraţie portalului, au spus că au fost amar dezamăgiți când s-au confruntat cu faptul că FIDESZ, considerat „partenerul lor strategic”, le-a întors, de fapt, spatele și a susținut pe deplin UDMR, atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere politic.
„Ne doare că Viktor Orbán ne-a întors spatele, deși noi am muncit din toată inima și din tot sufletul, am crezut sincer în el și în cauza autonomiei maghiare în Transilvania. Dar autonomia a fost, din păcate, exclusă, anul acesta la Tusványos”, a spus cu tristeţe unul dintre politicieni. Schimbarea bruscă lui Orbán a fost interpretată în moduri oarecum diferite. Unii au spus că și-a atins scopul în viața politică a Transilvaniei, deoarece a reușit să cucerească UDMR, iar alţii cred că s-a supărat pe Partidul Popular Maghiar din Transilvania, deoarece nu i-a urmat orbește voința.
„Orbán și-a atins scopul, a ajuns la o înțelegere cu UDMR. De fapt, acum putem vedea că, practic, el coordoneză Uniunea. De aceea ne-a dat la o parte. De fapt nu exclud că scopul său iniţial chiar acesta a fost, motiv pentru care a susținut partide alternative maghiare împotriva UDMR”, a opinat unul dintre interlocutori.
„Cred că am căzut din graţia lui Viktor Orbán în 2014, în timpul alegerilor prezidențiale din România. Când, în ciuda interdicției lui Viktor Orbán, Partidul Popular Maghiar din Transilvania și-a lansat propriul candidat”, a explicat un alt interlocutor, care este membru al CNMT încă de la înființarea acestuia, iar ulterior și-a asumat anumite responsabilități şi în Partidul Popular Maghiar din Transilvania. „Candidatura lui Zsolt Szilágyi nu a fost un risc politic național, nu a pus în pericol rezultatul electoral al lui Kelemen Hunor, deoarece nimeni nu se gândea serios că un candidat al unui partid maghiar va fi ales președinte al României. Totuși, cred că lansarea în competiţie a lui Zsolt a fost eficientă și utilă. El a avut la dispoziţie trei minute la Televiziunea de stat română, ca toți ceilalți candidați, pentru a vorbi despre autonomie, despre programul nostru privind România Federală. În opinia mea, s-a bucurat chiar şi de popularitate. Dar astfel l-am jignit pe Orbán, aşa cerd eu. Nimeni din Partidul Popular nu s-a aşteptat la un asemenea tratament din partea lui Orbán. Nu am vrut să-mi cred ochilor când am văzut că în 2016, Zsolt Semjén a militat deschis pentru UDMR, iar noi am fost calificaţi drept „trădători de ţară”, s-a plâns interlocutorul.
Aşa cum a relatat anterior şi Transtelex, nu numai că cele două organizații legate de László Tőkés nu vor primi bani în plus de la Guvernul ungar începând din acest an, dar a fost tăiat și sprijinul normativ al Consiliului Național Maghiar din Transilvania, care se ridica la aproximativ 250 de milioane de forinţi pe an. Mare parte din aceşti bani a fost destinată pentru menţinerea birourilor de naturalizare, a așa-numitelor Centre ale Democrației, care au fost înfiinţate în Transilvania, și pentru a organiza evenimente culturale și de construire a comunității. Centrele Democrației au fost închise din lipsă de fonduri, în urmă cu câţiva ani 28 de centre au funcţionat în orașele mai mari și mai mici din Transilvania, care au avut peste 200 de angajați, a căror sarcină principală era să ajute la obţinerea cetăţeniei ungare.
Sursa: transtelex.ro
Traducerea: Balázs Magdolna
Foto: Ziarul Financiar