În anul Cuvântului Viu, la mijlocul verii anului 2024, Asociația Presbiteriană Reformată de Piatra Craiului a organizat o conferinţă eparhială la Oradea, unde aproximativ 100 de presbiteri și pastori au reprezentat eparhiile. În calitate de invitați au fost prezenți și reprezentanți ai Asociației Presbiteriene a Eparhiei Reformate din Ardeal.
Nt. Herdeán Gyöngyi, pastorul parohiei Oradea-Oraşul Nou, a ținut devoțiunea de deschidere bazată pe versetele 12-13, capitolul 4 din Scrisoarea către evrei. Ea a subliniat că scrisoarea descrie răscumpărarea primită în Iisus Hristos, care este mesajul mântuirii, recunoaşterea adevăratului sens, viața veșnică și speranța. La ceremoniile religioase, împreună cu pastorul, Îl cinstim pe Dumnezeu, experimentăm faptul că Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător. Cuvântul lui Dumnezeu s-a făcut trup și cuvântul este Domnul nostru, Iisus Hristos, care ne-a chemat să slujim, ne călăuzește calea, astfel încât să putem lucra în interesul comunității. Să-l acceptăm în inimile noastre, să-l purtăm în rugăciunile noastre zilnice și să-i urmăm învățăturile.
Preşedintele Asociaţiei Presbiteriene a Eparhiei Reformate de Piatra Craiului, András Tóth, i-a salutat pe cei prezenți cu versetele din Ioan 1:14: „Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi și am văzut slava Lui, ca slava singurului-născut din Tată, care a fost plin de har și de adevăr, apoi a citit salutul lui Gábor Szabó, președinte al Asociației Presbiteriene Reformate din Ungaria.
Cei adunați au fost salutaţi de Éva Nagy, vicepreședinte al Asociației Presbiteriene a Protopopiatului Brașovului, consilier superior la Secretariatul de Stat pentru Culte din București, care i-a informat pe conducătorii prezenți ai parohiilor despre proiectele de accesare sprijin financiar de la stat pentru biserici.
József Pályi, președinte al Asociației Presbiteriene a Eparhiei Reformate din Ardeal, i-a salutat pe cei prezenţi cu versetele 26-31 din Faptele Apostolilor, și ne-a îndemnat pe toți să slujim dezinteresat.
Ghitea – József Levente Szabó, consilier de misiune eparhială a bisericii, a susținut o prelegere intitulată „Marea istorie a misiunii lui Dumnezeu”. Misiunea este un cuvânt de origine latină, sensul misiunii este trimitere, respectiv înseamnă sensul activității unui scop sau a unei sarcini stabilite. Potrivit învățăturii Bibliei, Dumnezeu are un plan etern pentru omenire, care decurge din dragostea Sa, și are ca scop restabilirea umanității și întărirea relației cu aceasta. Vorbitorul a analizat lucrarea lui Dumnezeu, a cărui misiune se întinde pe întreaga istorie a umanității, care a creat universul și omul după chipul său, iar apoi păcatul neascultării omenești i-a despărțit de Dumnezeu. Dumnezeu nu a lăsat omenirea singură, ci L-a trimis pe Mântuitorul Iisus Hristos pe pământ și prin Duhul Sfânt îi reînnoiește pe cei care cred în Fiul Său. Istoria se împlinește fiindcă Iisus Hristos se întoarce pe pământ, creează un cer nou și un pământ nou, unde Dumnezeu va trăi cu oamenii pentru totdeauna, restabilind astfel lumea coruptă de păcat. Misiunea lui Dumnezeu îi afectează pe toți oamenii și va dura până când oamenii vor auzi mesajul Evangheliei. Noi creștinii trebuie să credem, să ascultăm, să iubim, să dăm mărturie și să slujim pentru a fi parte din planul lui Dumnezeu. Evanghelia este istoria adevărată a lumii – a subliniat vorbitorul –, ceea ce face Dumnezeu pentru a salva lumea, iar cea mai importantă sarcină a bisericii este să spună această istorisire din nou și din nou, iar noi, creștinii, intrăm în marea istorie a lui Dumnezeu. Din punctul de vedere al marii istorii, este important ce anume conduce – respectiv faptul că sunt un maghiar reformat sau un reformat maghiar. Este important ca, cunoscând marea istorie, să putem găsi propria noastră istorie și să ne plasăm în istoria lui Dumnezeu, a subliniat vorbitorul. Misiunea se desfășoară în afara zidurilor bisericii. Misiunea înseamnă comunicare, ieşirea din zona de confort, acțiune, ajutor dezinteresat și indică iubirea lui Dumnezeu, care este însăși Iubirea. Misiunea lui Dumnezeu este o misiune importantă și glorioasă. Dacă participăm la ea, vom experimenta bucuria și împlinirea lui Dumnezeu și putem contribui la a face lumea un loc mai bun, a concluzionat consilierul de misiune.
După pauză a urmat prelegerea susţinută de István Visky, preotul bisericii din cartierul Velenţa din Oradea, cu titlul: „Pornirile noastre cotidiene, pasionatul presbiter”.
„Temperamentul nu are legătură cu funcţia, îl aduc cu mine, avem temperamente de zi cu zi, temperamente bune şi rele”, cu aceste cuvinte și-a început prezentarea pastorul. Pornirile pot face o mulțime de lucruri rele într-un timp foarte scurt, pot fi periculoase și pot arunca în aer o comunitate. Marea noastră problemă nu este temperamentul, ci păcatul, a spus vorbitorul. Este important să putem face distincția între păcat și rău, pentru că păcatul este întotdeauna rău, dar răul nu este întotdeauna păcat. Nu percep păcatul ca fiind rău, chiar simt că este de dorit să fac ceea ce este interzis. Păcatul este o forță motrice eficientă care se află în spatele pasiunii. Pornirea este o forță care vine din interior, care vrea să fie întruchipată de mine.
Pastorul a susținut cele spuse cu versetele din Moise 4:3-16 și cu explicația acesteia. Este în natura noastră să facem bine, dar în realitate nu este ceea ce îmi doresc. În astfel de momente, în sufletul meu se creează o lipsă de calm și acest gol provoacă furie, care poate duce la crimă, așa cum l-a condus pe Cain. Natura noastră poate fi vindecată numai prin spiritul și reînnoirea lui Dumnezeu, a afirmat vorbitorul. Ne putem gestiona emoțiile cu autoexaminare și autocontrol. Fiecare emoție și păcatul rezultat creează un gol, iar emoția începe din nou – este nesfârșită, nu există răzbunare, dar există o consecință. Singura cale de ieșire din această reacție pasională în lanț este tăgăduirea de sine, așa cum a spus Hristos:
„Facă-se voia Ta”, așadar trebuie să ne punem pornirile noastre în mâinile lui Dumnezeu. Dacă am parte de agresivitate, pot opri impulsurile îndreptate către mine doar cu cuvântul Domnului, care vorbește mereu despre iertare, a conchis Nt. István Visky.
Ambele prelegeri au servit la reîncărcarea spirituală și la îmbogăţirea, la extinderea cunoștințelor noastre și, în același timp, ne oferă îndrumări și învăţătură în viața și acțiunile noastre de zi cu zi.
Dumnezeu să binecuvânteze din belșug viețile vorbitorilor și ale familiilor lor și să-i îndrume pe calea slujirii!
Ne bucurăm să fim împreună, ne bucurăm de reîncărcarea spirituală și ne luăm rămas bun în speranța unei revederi cât mai curând posibil.
Nella Lakatos, grefier eparhial